LAPÍT, lapiți, s. m. (La pl.) Populație legendară de războinici din mitologia greacă, care trăia în Thessalia; (și la sg.) persoană aparținând acestei populații. – Din lat. Lapithae, fr. lapithes.

lapít s. m., pl. lapíți (-piți)

lapíți s. m. pl. (sil. -piți)

Lapiți m. pl. Mit. popor din Tesalia care alungă din țara lor pe Centauri.

Lapiți = Lapithae.

LAPÍȚI (< fr.) s. m. pl. (În mitologia greacă) Populație de războinici din Tesalia. La nunta regelui Iapit Piritou, unii dintre centauri au încercat s-o necinstească pe Hippodamia, mireasa acestuia, ceea ce a declanșat o crâncenă înfruntare în care l., ajutați de Herakles și Teseu, i-au înfrânt pe centauri izgonindu-i definitv. Lupta l. cu centaurii este reprezentată de frizele de pe frontonul Partenonului.