LAPIÁZ s. n. v. lapiez.

LAPIÉZ, lapiezuri, s. n. Formă de relief rezultată prin coroziunea rocilor solubile de către apele de șiroire. [Pr.: -pi-ez. – Var.: lapiáz s. n.] – Din fr. lapié, lapiaz.

LAPIÁZ s. n. v. lapiez.

LAPIÉZ, lapiezuri, s. n. Formă de relief rezultată prin coroziunea rocilor solubile de către apele de șiroire. [Pr.: -pi-ez. – Var.: lapiáz s. n.] – Din fr. lapié, lapiaz.

lapiáz v. lapiéz

lapiéz (-pi-ez)/lapiáz (-pi-az) s. n., pl. lapiézuri/lapiázuri

lapiéz (sil. -pi-ez)/lapiáz (sil. -pi-az) s. n., pl. lapiézuri/lapiázuri

LAPIÉZ s. (GEOL.) carren.

LAPIÁZ s.n. Suprafață calcaroasă pe care s-a format o rețea deasă de lapiezuri; câmp de lapiezuri. [Pron. -pi-az. / < fr. lapiaz].

LAPIÉZ s.n. (Geol.) Șanț adânc format prin acțiunea de dizolvare și de eroziune a apelor în terenuri calcaroase. [Pron. -pi-ez. / < fr. lapiaz, lapié].

LAPIÁZ s. n. elem. lapiez.

LAPIÉZ/LAPIÁZ s. n. șanț adânc format prin acțiunea de dizolvare și de eroziune a apelor în terenuri calcaroase. (< fr. lapiaz, lapié)

LAPIEZ s. (GEOL.) carren.

lapiez, (engl.= lapies), în regiunile de carst, forme sculpturale pe supr. slab înclinate, reprezentate printr-un sistem de șanțuri înguste (0,01-1m), separate prin creste, rezultate în principal prin acțiunea de dizolvare a apei încărcate cu CO2.

LAPIÉZ (< fr.) s. n. Formă carstică elementară rezultată în urma eroziunii rocilor solubile de către apele de șiroire, care se dezvoltă pe povârnișuri de calcare, gips sau sare; are aspect de șănțulețe ramificate, despărțite prin creste; karren.