laminat definitie

23 definiții pentru laminat

LAMINÁ, laminez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un material (în special un metal) prin deformare plastică, cu ajutorul laminorului. 2. A întinde, a paraleliza și a omogeniza cu laminorul fibrele textile în procesul de filare în vederea toarcerii lor. 3. A reduce secțiunea de curgere a unui fluid. – Din fr. laminer.
LAMINÁT1 s. n. Laminare. – V. lamina.
LAMINÁT2, -Ă, laminați, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care a fost supus operației de laminare. 2. S. n. Produs metalic obținut prin laminare. – V. lamina.
LAMINÁ, laminez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un material (în special un metal) prin deformare plastică, cu ajutorul laminorului. 2. A întinde, a paraleliza și a omogeniza cu laminorul fibrele textile în procesul de filare în vederea toarcerii lor. 3. A reduce secțiunea de curgere a unui fluid. – Din fr. laminer.
LAMINÁT1 s. n. Laminare. – V. lamina.
LAMINÁT2, -Ă, laminați, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care a fost supus operației de laminare. 2. S. n. Produs metalic obținut prin laminare. – V. lamina.
LAMINÁ, laminez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un material (în special un metal) cu ajutorul laminorului. 2. A întinde, a paraleliza și a omogeniza cu laminorul fibrele textile în procesul de filare în vederea toarcerii lor. 3. A face ca un fluid să curgă printr-o secțiune mai strîmtă decît aceea a restului conductei prin care se face curgerea.
LAMINÁT, -Ă, laminați, -te, adj. (Despre materiale, în special metale brute, și despre produse finite) Care a fost supus operației de laminare. Muncitorii, tehnicienii și funcționarii de la depozitul de fier laminat al uzinelor Reșița au depășit cu 9 la sută programul de livrare. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 4/2. ♦ (Substantivat, n., mai ales la pl.) Produs metalic (semifabricat sau finit), obținut prin laminare. Prețul de cost pe tonă de laminate s-a redus cu 12 la sută. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 10/1.
laminá (a ~) vb., ind. prez. 3 lamineáză
laminát1 (acțiune) s. n.
laminát2 (produs) s. n., pl. lamináte
laminá vb., ind. prez. 1 sg. laminéz, 3 sg. și pl. lamineáză
laminát (acțiune, produs) s. n., (produse) pl. lamináte
LAMINÁT s. v. laminare.
LAMINÁ vb. I. tr. 1. A prelucra (un metal, un material etc.) la laminor. 2. A subția și a omogeniza fibrele textile. 3. A îngusta un jet de fluid. [< fr. laminer].
LAMINÁT s.n. Laminare. [< lamina].
LAMINÁT, -Ă adj. Care este prelucrat la laminor. // s.n. Produs metalic făcut prin laminarea unui metal. [< lamina].
LAMINÁ vb. tr. 1. a prelucra un material la laminor. 2. a subția și a omogeniza fibrele textile. 3. a îngusta un jet de fluid. (< fr. laminer)
LAMINÁT, -Ă I. adj. prelucrat la laminor. II. s. n. 1. laminare. 2. produs metalic obținut prin laminare. (< lamina)
A LAMINÁ ~éz tranz. 1) (metale, aliaje) A prelucra cu laminorul. 2) (fluide) A face să curgă printr-o secțiune special amenajată. 3) (fibre textile) A subția și a omogeniza cu laminorul. /<fr. laminer
LAMINÁT ~e n. Produs metalic obținut prin laminare. /v. a lamina
*laminéz v. tr. (d. lat. lámina, lamă; fr. laminer). Supțiez pin laminator.
LAMINAT s. (TEHN.) laminare.

laminat dex

Intrare: lamina
lamina verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: laminat (adj.)
laminat 2 s.n. substantiv neutru
laminat 1 adj. adjectiv
Intrare: laminat (s.n.)
laminat 2 s.n. substantiv neutru