Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

23 defini╚Ťii pentru laminat

LAMIN├ü, laminez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un material (├«n special un metal) prin deformare plastic─â, cu ajutorul laminorului. 2. A ├«ntinde, a paraleliza ╚Öi a omogeniza cu laminorul fibrele textile ├«n procesul de filare ├«n vederea toarcerii lor. 3. A reduce sec╚Ťiunea de curgere a unui fluid. ÔÇô Din fr. laminer.
LAMIN├üT1 s. n. Laminare. ÔÇô V. lamina.
LAMIN├üT2, -─é, lamina╚Ťi, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care a fost supus opera╚Ťiei de laminare. 2. S. n. Produs metalic ob╚Ťinut prin laminare. ÔÇô V. lamina.
LAMIN├ü, laminez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un material (├«n special un metal) prin deformare plastic─â, cu ajutorul laminorului. 2. A ├«ntinde, a paraleliza ╚Öi a omogeniza cu laminorul fibrele textile ├«n procesul de filare ├«n vederea toarcerii lor. 3. A reduce sec╚Ťiunea de curgere a unui fluid. ÔÇô Din fr. laminer.
LAMIN├üT1 s. n. Laminare. ÔÇô V. lamina.
LAMIN├üT2, -─é, lamina╚Ťi, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care a fost supus opera╚Ťiei de laminare. 2. S. n. Produs metalic ob╚Ťinut prin laminare. ÔÇô V. lamina.
LAMIN├ü, laminez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un material (├«n special un metal) cu ajutorul laminorului. 2. A ├«ntinde, a paraleliza ╚Öi a omogeniza cu laminorul fibrele textile ├«n procesul de filare ├«n vederea toarcerii lor. 3. A face ca un fluid s─â curg─â printr-o sec╚Ťiune mai str├«mt─â dec├«t aceea a restului conductei prin care se face curgerea.
LAMIN├üT, -─é, lamina╚Ťi, -te, adj. (Despre materiale, ├«n special metale brute, ╚Öi despre produse finite) Care a fost supus opera╚Ťiei de laminare. Muncitorii, tehnicienii ╚Öi func╚Ťionarii de la depozitul de fier laminat al uzinelor Re╚Öi╚Ťa au dep─â╚Öit cu 9 la sut─â programul de livrare. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 4/2. ÔÖŽ (Substantivat, n., mai ales la pl.) Produs metalic (semifabricat sau finit), ob╚Ťinut prin laminare. Pre╚Ťul de cost pe ton─â de laminate s-a redus cu 12 la sut─â. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 10/1.
laminá (a ~) vb., ind. prez. 3 lamineáză
lamin├ít1 (ac╚Ťiune) s. n.
laminát2 (produs) s. n., pl. lamináte
lamin├í vb., ind. prez. 1 sg. lamin├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. lamine├íz─â
lamin├ít (ac╚Ťiune, produs) s. n., (produse) pl. lamin├íte
LAMINÁT s. v. laminare.
LAMIN├ü vb. I. tr. 1. A prelucra (un metal, un material etc.) la laminor. 2. A sub╚Ťia ╚Öi a omogeniza fibrele textile. 3. A ├«ngusta un jet de fluid. [< fr. laminer].
LAMINÁT s.n. Laminare. [< lamina].
LAMINÁT, -Ă adj. Care este prelucrat la laminor. // s.n. Produs metalic făcut prin laminarea unui metal. [< lamina].
LAMIN├ü vb. tr. 1. a prelucra un material la laminor. 2. a sub╚Ťia ╚Öi a omogeniza fibrele textile. 3. a ├«ngusta un jet de fluid. (< fr. laminer)
LAMIN├üT, -─é I. adj. prelucrat la laminor. II. s. n. 1. laminare. 2. produs metalic ob╚Ťinut prin laminare. (< lamina)
A LAMIN├ü ~├ęz tranz. 1) (metale, aliaje) A prelucra cu laminorul. 2) (fluide) A face s─â curg─â printr-o sec╚Ťiune special amenajat─â. 3) (fibre textile) A sub╚Ťia ╚Öi a omogeniza cu laminorul. /<fr. laminer
LAMIN├üT ~e n. Produs metalic ob╚Ťinut prin laminare. /v. a lamina
*lamin├ęz v. tr. (d. lat. l├ímina, lam─â; fr. laminer). Sup╚Ťiez pin laminator.
LAMINAT s. (TEHN.) laminare.

Laminat dex online | sinonim

Laminat definitie

Intrare: lamina
lamina verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: laminat (adj.)
laminat 2 s.n. substantiv neutru
laminat 1 adj. adjectiv
Intrare: laminat (s.n.)
laminat 2 s.n. substantiv neutru