Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru lamentabil

LAMENT├üBIL, -─é, lamentabili, -e, adj. 1. Care este vrednic de pl├óns, deplorabil; care inspir─â mil─â. 2. (Adesea adverbial) Prost, r─âu, mizerabil. Purtare lamentabil─â. ÔÇô Din fr. lamentable, lat. lamentabilis.
LAMENT├üBIL, -─é, lamentabili, -e, adj. 1. Care este vrednic de pl├óns, deplorabil; care inspir─â mil─â. 2. (Adesea adverbial) Prost, r─âu, mizerabil. Purtare lamentabil─â. ÔÇô Din fr. lamentable, lat. lamentabilis.
LAMENT├üBIL, -─é, lamentabili, -e, adj. Care inspir─â mil─â, care e vrednic de pl├«ns; p. ext. r─âu, prost, mizerabil. Aspect lamentabil. Ôľş Planurile provocatorilor la r─âzboi nu se pot termina dec├«t printr-un crah lamentabil. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 120, 6/3.
lamentábil adj. m., pl. lamentábili; f. lamentábilă, pl. lamentábile
lamentábil adj. m., pl. lamentábili; f. sg. lamentábilă, pl. lamentábile
LAMENTÁBIL adj. v. deplorabil.
LAMENTÁBIL, -Ă adj. Vrednic de milă, de plâns; (p. ext.) rău, prost, mizerabil. [Cf. fr. lamentable, it. lamentabile].
LAMENTÁBIL, -Ă adj. 1. vrednic de milă, de plâns. 2. (și adv.) rău, prost, mizerabil. (< fr. lamentable, lat. lamentabilis)
LAMENTÁBIL ~ă (~i, ~e) 1) Care inspiră milă; vrednic de plâns. Voce ~ă. 2) Care este de calitate proastă; mizerabil. Spectacol ~. Orator ~. /<fr. lamentable
lamentabil a. 1. demn de plâns: soartă lamentabilă; 2. înduioșetor: cu o voce lamentabilă.
*lament├íbil, -─â adj. (lat. lamentabilis). Deplorabil, demn de pl├«ns: situa╚Ťiune lamentabil─â. Pl├«ng─âtor, ├«ndu─şo╚Ö─âtor: voce lamentabil─â. Adv. ├Än mod lamentabil.
LAMENTABIL adj. deplorabil, jalnic, mizerabil, nenorocit, prăpădit, (livr.) mizer, (înv. și reg.) ticălos, (înv.) mișel. (Era într-o stare ~.)

Lamentabil dex online | sinonim

Lamentabil definitie

Intrare: lamentabil
lamentabil adjectiv