Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru lamenta

LAMENT├ü, lamentez, vb. I. Refl. A se pl├ónge (├«n mod zgomotos ╚Öi adesea exagerat) de cineva sau de ceva; a se t├óngui, a se jeli. ÔÇô Din fr. lamenter, lat. lamentari.
LAMENT├ü, lamentez, vb. I. Refl. A se pl├ónge (├«n mod zgomotos ╚Öi adesea exagerat) de cineva sau de ceva; a se t├óngui, a se jeli. ÔÇô Din fr. lamenter, lat. lamentari.
LAMENT├ü, lamentez, vb. I. Refl. A se pl├«nge tare, a se t├«ngui, a se v─âic─âri, a se jeli. Croi╚Ťi un univers de sisteme rigide, la care a╚Ťi vrea s─â se supun─â natura, ╚Öi c├«nd natura nu se supune, v─â mira╚Ťi, v─â lamenta╚Ťi ╚Öi v─â revolta╚Ťi. C. PETRESCU, ├Ä. II 88. A se lamenta cineva de cele trecute este o perdere de timp. GHICA, A. 48.
lamentá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se lamenteáză
lament├í vb., ind. prez. 1 sg. lament├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. lamente├íz─â
LAMENTÁ vb. 1. v. văita. 2. v. geme. 3. v. smiorcăi.
LAMENTÁ vb. I. refl. A se tângui, a se văicări. [< fr. lamenter, it. lamentare].
LAMENTÁ vb. refl. a se tângui, a se văicări. (< fr. lamenter, lat. lamentari)
A SE LAMENT├ü m─â ~├ęz intranz. A-╚Öi exprima nemul╚Ťumirea, suferin╚Ťa, durerea prin cuvinte; a se v─âic─âri; a se t├óngui. /<fr. lamenter, lat. lamentari
lamentá v. a plânge gemând.
*lament├ęz (m─â) v. refl. (lat. pop. lamentare, clasic -├íri, d. lamentum, va─şet). M─â va─şet, m─â t├«ngu─şesc, m─â j─âlesc.
LAMENTA vb. 1. a (se) boci, a se căina, a (se) jeli, a (se) jelui, a (se) plînge, a se tîngui, a se văicări, a se văita, (pop.) a se aoli, a se mișeli, (înv. și reg.) a se olălăi, a se olecăi, (reg.) a se plîngătui, a se scîrbi, a se văiera, a se văina, a se vălăcăi, (Transilv.) a (se) cînta, a (se) dăuli, (Mold. și Bucov.) a se frăsui, (înv.) a se glăsi, a se glăsui. (S-a ~ toată ziua.) 2. a geme, a se tîngui, a se văita, (înv. și reg.) a (se) scrivi. (Se ~ de durere.) 3. a (se) scînci, a se sclifosi, a se smiorcăi. (Nu te mai ~ atîta!)

Lamenta dex online | sinonim

Lamenta definitie

Intrare: lamenta
lamenta verb grupa I conjugarea a II-a