LAMELÁ, lamelez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra un material în lamele. – Din lamelă.

LAMELÁT, -Ă, lamelați, -te, adj. (Despre materiale) Care a fost prelucrat în lamele. – V. lamela.

LAMELÁ, lamelez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra un material în lamele. – Din lamelă.

LAMELÁT, -Ă, lamelați, -te, adj. (Despre materiale) Care a fost prelucrat în lamele. – V. lamela.

LAMELÁT, -Ă, lamelați, -te, adj. Care este compus din lamele, care se poate diviza în lamele. Ciuperci cu interiorul pălăriei lamelat.

*lamelá (a ~) vb., ind. prez. 3 lameleáză

lamelát adj. m., pl. lameláți; f. lamelátă, pl. lameláte

lamelá vb., ind. prez. 1 sg. lameléz, 3 sg. și pl. lameleáză

lamelát adj. m., pl. lameláți; f. sg. lamelátă, pl. lameláte

LAMELÁT adj. v. lamelar.

LAMELÁ vb. I. tr. (Constr., tehn.) A supune operației de lamelare; a forma un material în lamele. [Cf. it. lamellare].

LAMELÁT, -Ă adj. Compus din lamele; cu lamele. [Cf. fr. lamellé].

LAMELÁ vb. tr. a prelucra un material în lamele (1). (< it. lamellare)

LAMELÁT, -Ă adj. compus din lamele; dispus în straturi subțiri. (< fr. lamellé)

A LAMELÁ ~éz tranz. (un material) A prelucra în lamele. /Din lamelă

LAMELÁT ~tă (~ți, ~te) Care este constituit din lamele; care are lamele; cu lamele. /<fr. lamellé

*lamelát, -ă și lamelós, -oásă adj. Care se poate despica în lamele saŭ plăcĭ: ardezia e o rocă lameloasă.

LAMELAT adj. lamelar, (rar) lamelos. (Aspect ~.)