Dicționare ale limbii române

2 intrări

18 definiții pentru lamelat

LAMELÁ, lamelez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra un material în lamele. – Din lamelă.
LAMELÁT, -Ă, lamelați, -te, adj. (Despre materiale) Care a fost prelucrat în lamele. – V. lamela.
LAMELÁ, lamelez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra un material în lamele. – Din lamelă.
LAMELÁT, -Ă, lamelați, -te, adj. (Despre materiale) Care a fost prelucrat în lamele. – V. lamela.
LAMELÁT, -Ă, lamelați, -te, adj. Care este compus din lamele, care se poate diviza în lamele. Ciuperci cu interiorul pălăriei lamelat.
*lamelá (a ~) vb., ind. prez. 3 lameleáză
lamelát adj. m., pl. lameláți; f. lamelátă, pl. lameláte
lamelá vb., ind. prez. 1 sg. lameléz, 3 sg. și pl. lameleáză
lamelát adj. m., pl. lameláți; f. sg. lamelátă, pl. lameláte
LAMELÁT adj. v. lamelar.
LAMELÁ vb. I. tr. (Constr., tehn.) A supune operației de lamelare; a forma un material în lamele. [Cf. it. lamellare].
LAMELÁT, -Ă adj. Compus din lamele; cu lamele. [Cf. fr. lamellé].
LAMELÁ vb. tr. a prelucra un material în lamele (1). (< it. lamellare)
LAMELÁT, -Ă adj. compus din lamele; dispus în straturi subțiri. (< fr. lamellé)
A LAMELÁ ~éz tranz. (un material) A prelucra în lamele. /Din lamelă
LAMELÁT ~tă (~ți, ~te) Care este constituit din lamele; care are lamele; cu lamele. /<fr. lamellé
*lamelát, -ă și lamelós, -oásă adj. Care se poate despica în lamele saŭ plăcĭ: ardezia e o rocă lameloasă.
LAMELAT adj. lamelar, (rar) lamelos. (Aspect ~.)

lamelat definitie

lamelat dex

Intrare: lamela
lamela verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: lamelat
lamelat adjectiv