laleá (laléle), s. f. – Tulipă (Tulipa silvestris). Tc. lale (Cihac, II, 589; Miklosich, Türk. Elem., II, 117; Roesler 597; Șeineanu, II, 233; Berneker 688; Lokotsch 1300; Ronzevalle 154), cf. ngr. λαλές, bg. lale, sb. lale.