LAICIZÁ, laicizez, vb. I. Tranz. A reorganiza o instituție cu caracter religios după principii laice, a da caracter laic. [Pr.: la-i-] – Din fr. laïciser.

LAICIZÁRE, laicizări, s. f. Acțiunea de a laiciza și rezultatul ei. [Pr.: la-i-] – V. laiciza.

LAICIZÁ, laicizez, vb. I. Tranz. A reorganiza o instituție cu caracter religios după principii laice, a da caracter laic. [Pr.: la-i-] – Din fr. laïciser.

LAICIZÁRE, laicizări, s. f. Acțiunea de a laiciza și rezultatul ei. [Pr.: la-i-] – V. laiciza.

LAICIZÁ, laicizez, vb. I. Tranz. A transforma o instituție cu caracter religios în instituție laică, a suprima caracterul religios, a face laic, a da caracter laic. – Pronunțat: la-i-.

LAICIZÁRE s. f. Acțiunea de a laiciza. Schimbările din viața societății romînești din epoca respectivă, a căror urmare, între altele, este laicizarea culturii. L. ROM. 1953, nr. 4, 50. – Pronunțat: la-i-.

laicizá (a ~) (la-i-) vb., ind. prez. 3 laicizeáză

laicizáre (la-i-) s. f., g.-d. art. laicizắrii; pl. laicizắri

laicizá vb. (sil. la-i-), ind. prez. 1 sg. laicizéz, 3 sg. și pl. laicizeáză; conj. prez. 3 sg. și pl. laicizéze

laicizáre s. f. (sil. -la-i-), g.-d. art. laicizării; pl. laicizări

LAICIZÁ vb. I. tr. A reorganiza pe principii laice o instituție cu caracter religios; a face laic. ♦ A exclude învățământul religios din școli. [Pron. la-i-. / cf. fr. laïciser].

LAICIZÁRE s.f. Acțiunea de a laiciza și rezultatul ei. [Pron. la-i-. / < laiciza].

LAICIZÁ vb. tr. a reorganiza pe principii laice o instituție cu caracter religios. ◊ a exclude învățământul religios din școli. (< fr. laïciser)

A LAICIZÁ ~éz tranz. 1) (instituții cu caracter religios) A da caracter laic. 2) A face să fie laic. /<fr. laïciser

laicizà v. a da un caracter laic unei instituțiuni ce avea înainte o destinațiune religioasă.

*laicizéz v. tr. (d. laic). Prefac în laic: a laiciza o școală.