LABORÁNT, -Ă, laboranți, -te, s. m. și f. Persoană cu pregătire medie, specializată în experiențe și lucrări (mai simple) de laborator. – Din germ. Laborant.

LABORÁNT, -Ă, laboranți, -te, s. m. și f. Persoană cu pregătire medie, specializată în experiențe și lucrări (mai simple) de laborator. – Din germ. Laborant.

LABORÁNT, -Ă, laboranți, -te, s. m. și f. Persoană, cu o pregătire medie, specializată în experiențe și lucrări de laborator.

laboránt s. m., pl. laboránți

laborántă s. f., g.-d. art. laborántei; pl. laboránte

laboránt s. m., pl. laboránți

laborántă s. f., pl. laboránte

LABORÁNT, -Ă s.m. și f. Specialist în lucrări de laborator. [< germ. Laborant].

LABORÁNT, -Ă s. m. f. specialist în lucrări sau experiențe de laborator. (< germ. Laborant)

LABORÁNT ~tă (~ți, ~țe) m. și f. Persoană care efectuează lucrări (mai simple) într-un laborator. /<germ. Laborant