LABIRÍNTIC, -Ă, labirintici, -ce, adj. Care aparține labirintului, privitor la labirint, ca de labirint; întortocheat. – Din fr. labyrinthique.

LABIRÍNTIC, -Ă, labirintici, -ce, adj. (Rar) Care aparține labirintului, privitor la labirint, ca de labirint; întortocheat. – Din fr. labyrinthique.

LABIRÍNTIC, -Ă, labirintici, -e, adj. (Rar) De labirint, ca de labirint; întortocheat. Sînt fericit de-a videa pe fiul lui C. Negruzzi preferînd cîmpul deschis și înflorit al literaturii la viziunea labirintică a justiției. ALECSANDRI, S. 66.

labiríntic adj. m., pl. labiríntici; f. labiríntică, pl. labiríntice

labiríntic adj. m., pl. labiríntici; f. sg. labiríntică, pl. labiríntice

LABIRÍNTIC adj. v. întortocheat.

LABIRÍNTIC, -Ă adj. Care este în legătură cu un labirint, propriu unui labirint. ♦ Încâlcit, încurcat. [Cf. fr. labyrinthique].

LABIRÍNTIC, -Ă adj. 1. referitor la un labirint. 2. (fig.) întortocheat, încâlcit. (< fr. labyrinthique)

LABIRÍNTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de labirint; propriu labirintului. Canal ~. 2) Care se aseamănă cu un labirint; întortocheat. Drum ~. /<fr. labyrinthique

*labiríntic, -ă adj. (d. labirint). Ca labirintu, mare și întortocheat saŭ cu foarte multe drumurĭ, galeriĭ, camere: oraș, edificiŭ labirintic. Fig. Încurcat, inextricabil: discurs labirintic.

labirintic adj. v. ÎNTORTOCHEAT.

labiríntic, -ă adj. Cu caracter de labirint ◊ „P. are o viziune labirintică a lumii.” Gaz. lit. 5 X 67 p. 8. ◊ „Labirintică este și tabla de materii a ultimei cărți: criticul scrie despre Rilke și Iosif Vulcan, despre Petöfi și André Gide [...]” R.lit. 3 XII 70 p. 14. ◊ „Taumaturgia epică se cristalizează labirintic în «Istorii».” Cont. 7 VII 78 p. 10; v. și R.lit. 22 X 70 p. 25, 18 X 79 p. 7 (din fr. labyrinthique; DEX, DN3)