LABIODENTÁL, -Ă, labiodentali, -e, adj. (Despre sunete) Care se articulează prin atingerea buzei inferioare de dinții incisivi superiori. ◊ (Substantivat, f.) F și v sunt labiodentale. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. labiodentale.

LABIODENTÁL, -Ă, labiodentali, -e, adj. (Despre sunete) Care se articulează prin atingerea buzei inferioare de dinții incisivi superiori. ◊ (Substantivat, f.) F și v sunt labiodentale. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. labiodentale.

labiodentál (-bi-o-) adj. m., pl. labiodentáli; f. labiodentálă, pl. labiodentále

labiodentál adj. m. (sil. -bi-o-), pl. labiodentáli; f. sg. labiodentálă, pl. labiodentále

LABIODENTÁL, -Ă adj., s.f. (Sunet) la a cărui articulare participă buzele și dinții. [Pron. -bi-o-. / < fr. labiodental].

LABIODENTÁL, -Ă adj., s. f. (consoană) care se articulează prin atingerea buzei de jos de dinții incisivi superiori. (< fr. labiodental)

LABIODENTÁL ~ă (~i, ~e) (despre sunete) Care se articulează prin obținerea buzei inferioare de dinții incisivi superiori. /<fr. labiodentale

LABIODENTÁL, -Ă adj. (< fr. labiodentale): în sintagmele consoană labiodentală și sunet labiodental (v.).