LĂNȚIȘÓR, lănțișoare, s. n. Diminutiv al lui lanț; lanț mic de metal prețios, servind ca podoabă; lanțug, lănțuș, lănțușor. ♦ Lucrătură sau împletitură cu un singur fir, făcută cu acul sau cu croșeta, care are forma unui lanț mic. – Lanț + suf. -ișor.

LĂNȚIȘÓR, lănțișoare, s. n. Diminutiv al lui lanț; lanț mic de metal prețios, servind ca podoabă; lanțug, lănțuș, lănțușor. ♦ Lucrătură sau împletitură cu un singur fir, făcută cu acul sau cu croșeta, care are forma unui lanț mic. – Lanț + suf. -ișor.

LĂNȚIȘÓR, lănțișoare, s. n. Diminutiv al lui lanț (2); lanț mic (de metal prețios) servind ca podoabă.

lănțișór s. n., pl. lănțișoáre

lănțișór s. n., pl. lănțișoáre

LĂNȚIȘÓR s. (reg.) lanțug, lănțuș, lănțușel, lănțușor. (Un ~ de aur.)

LĂNȚIȘÓR ~oáre n. Lanț mic din metal prețios, folosit ca podoabă. /lanț + suf. ~ișor

LĂNȚIȘOR s. (reg.) lanțug, lănțuș, lănțușel, lănțușor. (Un ~ de aur.)