lămâie definitie

20 definiții pentru lămâie

alămấie sf vz lămâie
ALĂMÂIE s. f. v. lămâie.
LĂMẤIE, lămâi, s. f. Fructul lămâiului, de formă sferică alungită, cu coaja galbenă, aromată și cu miezul acru, bogat în vitamine. [Pr.: -mâ-ie. – Var.: (reg.) alămấie s. f.] – Din ngr. lemóni.
ALĂMẤIE s. f. v. lămâie.
LĂMẤIE, lămâi, s. f. Fructul lămâiului, de formă sferică alungită, cu coaja galbenă, aromată și cu miezul acru, bogat în vitamine. [Pr.: -mâ-ie. – Var.: (reg.) alămấie s. f.] – Din ngr. lemóni.
ALĂMÎ́IE s. f. v. lămîie.
LĂMÎ́IE, lămîi, s. f. Fructul lămîiului, de formă ovală, de culoare galbenă, cu coaja aromată și cu miezul acru, folosit ca adaos la prepararea unor mîncări și băuturi. Mănîncă... orez cu lapte aromat cu coajă de lămîie. CAMIL PETRESCU, O. I 326. Degeaba am tăiat zece lămii. DELAVRANCEA, T. 13. Foaie verde trei gutui, Trei gutui și trei lămîi. TEODORESCU, P. P. 294. – Variantă: (Mold.) alămî́ie (IBRĂILEANU, A. 60, NEGRUZZI, S. II 240, TEODORESCU, P. P. 291) s. f.
ALĂMẤIE s. f. v. lămâie.
lămấie s. f., art. lămấia, g.-d. art. lămấii; pl. lămấi, art. lămấile
lămâie s. f., art. lămâia, g.-d. art. lămâii; pl. lămâi, art. lămâile
LĂMÂIE s. (BOT.) (rar) limonie.
lămîie (lămîi), s. f.1. Fructul lămîiului. – 2. (Pop.) Numele pomului, lămîi. – 3. Varietate de fasole. – 4. Dans tipic. – Var. alămîie, s. f. (lămîie; varietate de pere). Ngr. λειμόνι (Roesler 597; DAR), cf. tc. (per.) limun, it. limone, bg. limon, sb. limun, pol. limonia, mag. lémonya. – Der. lămîi, s. m. (pomul); lămîiu, adj. (galben citron); lămîios, adj. (acru); lămîier, s. m. (vînzător de lămîi); lămîiță (var. lămîioară), s. f. (bot., Lippia citriodora); lămîioară, s. f. (bot., Thymus vulgaris); limonadă, s. f. (citronadă), din fr. limonade; limonadier, s. m. (vînzător de băuturi răcoritoare), din fr. limonadier; limongiu, s. m. (vînzător de băuturi răcoritoare), din tc. limonci.
LĂMÂIE lămâi f. Fructul lămâiului. [G.-D. lămâii] /<ngr. lemóni
alămâie f. Mold. 1. V. lămâie: înghețată de alămâie AL.; 2. numele unui vechiu joc țărănesc.
lămâie f. rodul lămâiului, oval, gălbuiu și plin de zeamă. [Gr. mod. LEMÓNI].
năramză f. portocală stacojie și amară; originară din răsăritul Indiei, năramza, necunoscută Grecilor și Romanilor (ca și portocala), fu transplantată mai întâi în Persia, de unde trecu în Arabia și Europa la Bizantini, dela cari derivă numirile românești de lămâie, năramză și portocală. [Gr. bizantin NERÁNZI].
alămîĭe și alămắĭe f. Est. Lămîĭe. Un dans țărănesc.
lămî́ĭe f., pl. îĭ (ngr. limóni, lemóni, turc. limon, pers. lîmûn, ar. laimûn, leimôn; it. limone; bg. limon, sîrb. limun; ung. lémonya. V. limonadă). Fructu lămîĭuluĭ, de formă ovală, de coloare galbenă deschisă, cu un suc acru cu care se face limonada și care e bun contra scorbutuluĭ. – În est alămîĭe. V. chitră, frap, portocală.
LĂMÎIE s. (BOT.) (rar) limonie.
a stoarce pe cineva ca pe un burete / ca pe o lămâie expr. 1. a face pe cineva să-și epuizeze puterile; a istovi, a secătui, a slei de puteri. 2. a tapa pe cineva de bani, a epuiza resursele financiare ale cuiva.

lămâie dex

Intrare: lămâie
lămâie substantiv feminin
alămâie