LĂMÎÍȚĂ, lămîițe, s. f. 1. Mic arbust cu flori mici și albe, ale cărui frunze, frecate în mînă, răspîndesc un miros de lămîie (Lippia citriodora). Îi miroase... buzele a lămîiță. BIBICESCU, P. P. 374. 2. Floare artificială de ceară albă, din care se fac coronițe și buchețele pentru mirese. Erau frumoși, el cu cocardă de beteală pe piept, ea cu cununa de lămîiță. PAS, Z. I 118.