LĂHUZÍE s. f. v. lăuzie.

LĂUZÍE s. f. Starea lăuzei; timpul cât femeia este lăuză. [Pr.: lă-u-. – Var.: lăhuzíe, lehuzíe s. f.] – Lăuză + suf. -ie.

LEHUZÍE s. f. v. lăuzie.

LĂHUZÍE s. f. v. lăuzie.

LĂUZÍE s. f. Starea lăuzei; timpul cât femeia este lăuză. [Pr.: lă-u-. – Var.: lăhuzíe, lehuzíe s. f.] – Lăuză + suf. -ie.

LEHUZÍE s. f. v. lăuzie.

LĂUZÍE, lăuzii, s. f. Starea lăuzei; timpul în care o femeie este lăuză. – Pronunțat: lă-u-. – Variantă lehuzíe (CONTEMPORANUL, VII 104) s. f.

LEHUZÍE s. f. v. lăuzie.

lăuzíe (lă-u-) s. f., art. lăuzía, g.-d. lăuzíi, art. lăuzíei

lăuzíe s. f. (sil. lă-u-), art. lăuzía, g.-d. lăuzíi, art. lăuzíei; pl. lăuzíi

LĂUZÍE s. (FIZIOL.) post-partum, (reg.) rodină.

LĂUZÍE f. 1) Stare fiziologică a unei femei în primele șase săptămâni de după naștere; stare de lăuză. ◊ ~ fiziologică stare a unei lăuze care evoluează normal. ~ patologică stare a unei lăuze care evoluează anormal. 2) Perioadă de timp cât o femeie este lăuză. [G.-D. lăuziei] /lăuză + suf. ~ie

lăuzie f. starea de lăuză și timpul cât rămâne în pat.

lehuzíe (est) și lăuzíe (vest) f. (ngr. lehusía). Starea de lehuză.

LĂUZIE s. (MED.) post-partum, (reg.) rodină.