LĂCĂTÚȘ, lăcătuși, s. m. Meșter fierar sau mecanic care face sau repară lacăte, broaște, încuietori, chei etc. Pune p-un lăcătuș singur într-o pivniță și zi-i să-ți facă o încuietoare. NEGRUZZI, S. III 406. ♦ Lucrător calificat care efectuează operații de asamblare sau de ajustare a pieselor metalice.