lăcătuș definitie

15 definiții pentru lăcătuș

LĂCĂTÚȘ, lăcătuși, s. m. Meșteșugar, lucrător care face sau repară lacăte, broaște, chei etc. sau care efectuează operații de ajustare, de asamblare etc. a pieselor mecanice. – Din magh. lakatos.
LĂCĂTÚȘ, lăcătuși, s. m. Meșteșugar, lucrător care face sau repară lacăte, broaște, chei etc. sau care efectuează operații de ajustare, de asamblare etc. a pieselor mecanice. – Din magh. lakatos.
LĂCĂTÚȘ, lăcătuși, s. m. Meșter fierar sau mecanic care face sau repară lacăte, broaște, încuietori, chei etc. Pune p-un lăcătuș singur într-o pivniță și zi-i să-ți facă o încuietoare. NEGRUZZI, S. III 406. ♦ Lucrător calificat care efectuează operații de asamblare sau de ajustare a pieselor metalice.
lăcătúș s. m., pl. lăcătúși
lăcătúș s. m., pl. lăcătúși
LĂCĂTÚȘ s. (Ban. și Transilv.) șloagăr.
LĂCĂTÚȘ ~i m. 1) Meșter care face sau repară lacăte și alte obiecte metalice. 2) Muncitor specializat în ajustarea, asamblarea și repararea unor piese metalice la mașini. /<ung. lakatos
lăcătuș m. meșter de lacăte.
lăcătúș m. (ung. lakatos, de unde și rut. lokotóš). Acela care știe să facă lacăte, broaște, balamale ș. a.
LĂCĂTUȘ s. (Ban. și Transilv.) șloagăr.
lăcătúș-garáj s. m. 1977 Lucrător specializat în lucrări de lăcătușerie auto v. desfacere-transport (din lăcătuș [de] garaj)
lăcătúș-montatór s. m. Tehnician care se pricepe atât la lăcătușerie cât și la lucrări de montare ◊ „Deveneau necesare noi cunoștințe teoretice și deprinderi practice, dar chiar însușirea de noi meserii ca, de pildă, cea de lăcătuș-montator, pe care vechiul profil al întreprinderii nu le cerea [...]” Sc. 17 XI 63 p. 1 (din lăcătuș + montator)
lăcătúș-sculér s. m. Tehnician care se pricepe atât la lăcătușerie cât și la confecționarea sau la repararea sculelor ◊ „P.I., lăcătuș-sculer din R.P. Ungară, este inventatorul unei mașini de șlefuit pneumatice.” Sc. 3 III 62 p. 4 (din lăcătuș + sculer; Fl. Dimitrescu în LL 10/65 p. 233; DTP)
lăcătúș-sudór s. m. Tehnician care se pricepe atât la lăcătușerie cât și la sudură ◊ „Lăcătuș-sudor, calificat, caută Administrația bazelor sportive școlare.” I.B. 20 VI 61 p. 4 (din lăcătuș + sudor)
LĂCĂTUȘU, Constantin (n. 1961, Piatra-Neamț), alpinist român. Primul român care a urcat pe vf. Everest (1995); a escaladat și vf. Broad Peak de 8.047 m (1992). Ascensiuni pe Kilimanjaro, Aconcagua, McKinley. Trofeul „Fair-play” (1994) al Comitetului Olimpic Român pentru participarea la acțiuni de salvare în Himalaya.

lăcătuș dex

Intrare: lăcătuș
lăcătuș substantiv masculin admite vocativul
Intrare: lăcătuș-sudor
lăcătuș-sudor admite vocativul substantiv masculin