Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru koine

coine sn [At: DN3 / P: co-i~ / V: koine / E: ngr ¤░╬┐╬╣╬Ż╬ş] Limb─â comun─â (mai ales limba greac─â de circula╚Ťie).
KOIN├ë s. f. (Lingv.) Variant─â lingvistic─â ce serve╚Öte comunic─ârii ├«ntre vorbitori de dialecte sau graiuri diferite; limb─â comun─â (b). ÔÇô Din fr. koin├ę.
KOIN├ë s. f. (Lingv.) Variant─â lingvistic─â ce serve╚Öte comunic─ârii ├«ntre vorbitori de dialecte sau graiuri diferite; limb─â comun─â (b). ÔÇô Din fr. koin├ę.
!koin├ę (koi-) s. f.
koin├ę s. f. / s. n. (sil. koi-)
COIN├ë s.n. Limb─â comun─â (mai ales limba greac─â de circula╚Ťie). [Pron. co-i-, scris ╚Öi koine. / < gr. koin├ę].
KOINÉ s.n. v. coine.
KOIN├ë s. f. / s. n. limb─â comun─â greceasc─â, format─â din sec. IV-III a. Chr. pe baza dialectului atic. ÔŚŐ (ast─âzi) limb─â comun─â, supralocal─â. (< fr., gr. koin├ę)
KOIN├ë (< fr.; gr. koin├¬ dialectos ÔÇ×limb─â comun─âÔÇŁ) s. f. (LINGV.) 1. Dialect atic incluz├ónd elemente ioniene, care a devenit limba comun─â a ├«ntregii lumi grece╚Öti ├«n epoca elenistic─â ╚Öi roman─â. 2. Variant─â lingvistic─â ce serve╚Öte comunic─ârii ├«ntre vorbitori de dialecte sau graiuri diferite.
KOIN├ë s. n. (< gr. koin├ę): limb─â comun─â greceasc─â format─â ├«n secolele al IV-lea ÔÇô al III-lea ├«.e.n. pe baza dialectului atic (vorbit la Atena ╚Öi ├«n ├«mprejurimi ╚Öi ├«n care au fost scrise cele mai multe ╚Öi mai importante opere literare ╚Öi filozofice grece╚Öti: tragediile lui Eschil, Sofocle ╚Öi Euripide, comediile lui Aristofan, istoriile lui Tucidide ╚Öi Xenofon, operele filozofice ale lui Platon ╚Öi Aristotel etc.) ╚Öi r─âsp├óndit─â ca limb─â interna╚Ťional─â de ├«n╚Ťelegere ├«ntre popula╚Ťiile din Balcani, Asia Mic─â ╚Öi Egipt. Termenul s-a impus ├«n terminologia dialectologic─â actual─â cu sensul de ÔÇ×limb─â comun─â sau limb─â supralocal─â, realizat─â pe baza elementelor comune dialectelor unei limbi, prin evitarea particularit─â╚Ťilor stridente, ╚Öi folosit─â ca mijloc de comunicare ├«ntre vorbitorii apar╚Ťin├ónd unor dialecte sau graiuri diferiteÔÇŁ. Punctul de plecare al unei k. este fie un dialect relativ omogen sau amestecat al unui centru, fie un compromis supraregional sau un intermediar ├«ntre aceste tipuri.

Koine dex online | sinonim

Koine definitie

Intrare: koine
koine substantiv feminin invariabil (numai) singular
  • silabisire: koi-ne
coine substantiv feminin invariabil (numai) singular