knock-down definitie

9 definiții pentru knock-down

KNÓCKDAUN, knockdaunuri, s. n. Stare a unui boxer care, în urma unei lovituri regulamentare, este scos din luptă până la zece secunde. [Pr.: cnócdaun, nócdaun. – Scris și: cnocdaun. – Abr.: k.d.] – Din engl., fr. knock-down.
CNÓCDAUN, cnocdaunuri, s. n. Situație a unui boxer care, în urma unei lovituri primite din partea adversarului, este capabil să reia lupta în mai puțin de zece secunde. [Prescurtat: c.d.] – Din fr., engl. knock-down.
knóckdown (angl.) [pron. cnócdaun / nócdaun] (-down) s. n., pl. knóckdownuri; abr. k.-d.
cnócdaun s. n. (sil. -daun), pl. cnócdaunuri; abr. k.d.
CNÓCDAUN s.n. Situație în care boxerul trântit la pământ se ridică înainte ca arbitrul să numere până la zece, lupta continuând până la timpul prescris. [Pron. noc-daun, scris și knock-down, abrev. k.d., pl. -nuri. / < engl., fr. knock-down].
KNOCK-DOWN s.n. v. cnocdaun.
CNOCDAUN [NÓC-DAUN] abr. k. d. / s. n. situație în care boxerul trântit la podea se ridică înainte ca arbitrul să numere până la zece. (< fr., engl. knock-down)
CNÓCDAUN ~uri n. Situație în care boxerul trântit la pământ se ridică înainte ca arbitrul să numere până la zece. /<fr., engl. knock-down
knock-down s. n. (anglicism; sport) Situație în care boxerul trântit la podea se ridică înainte ca arbitrul să numere până la 10 ◊ „«Recordul» knock-down-urilor într-un meci de box rezistă din 1950.” I.B. 10 VII 82 p. 5 [pron. cnoc-dáun] (cf. fr. knock-down; PR 1933)

knock-down dex

Intrare: knockdown
cnocdaun substantiv neutru
  • silabisire: cnoc-daun
knockdaun substantiv neutru
  • pronunție: cnócdaun, noćdaun
knock-down substantiv neutru
k.-d. abreviere
knockdown substantiv neutru
  • silabisire: knock-down
  • pronunție: cnócdaun, nócdaun