Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru kitsch

KITSCH, (2) kitsch-uri, s. n. 1. Termen folosit pentru a desemna un obiect decorativ de prost gust. 2. Reproducere sau copiere pe scar─â industrial─â a unor opere de art─â, multiplicate ╚Öi valorificate comercial. [Pr.: chici] ÔÇô Din germ. Kitsch.
KITSCH, kitschuri, s. n. Termen folosit pentru a determina un obiect decorativ de prost gust. ÔŚŐ Reproducere sau copiere pe scar─â industrial─â a unor opere de art─â, multiplicate ╚Öi valorificate comercial. [Pr.: chici] ÔÇô Din germ. Kitsch.
!kitsch [pron. chi─Ź] s. n., (obiecte) pl. k├ştsch-uri
KITSCH s.n. Termen folosit pentru a desemna arta de prost gust, pseudoarta; reproducere sau copiere pe scară industrială a unor opere artistice, multiplicate și valorificate comercial; obiect (carte, tablou etc.) de proastă calitate. [Pron. chici. / < germ. Kitsch].
KITSCH CHICI/ s. n. crea╚Ťie de nivel sc─âzut, art─â de prost gust, pseudoart─â. ÔŚŐ reproducere, copiere pe scar─â industrial─â a unor opere artistice, multiplicate ╚Öi valorificate comercial; obiect de proast─â calitate. (< germ. Kitsch)
KITSCH [pr.: kici] kitschuri n. 1) Produse cu caracter de pseudoart─â, caracterizate prin platitudine, imita╚Ťie superficial─â a operelor de art─â; lips─â de originalitate. 2) Reproducere sau copiere pe scar─â industrial─â a unor opere artistice, multiplicate ╚Öi valorificate comercial. 3) Obiect (tablou, carte etc.) de proast─â calitate. [Monosilabic] /< germ. Kitsch
kitsch (art─â) ÔÖŽ 1. s. n., adj. ÔŚŐ ÔÇ×Nu putem ocoli, totu╚Öi, observa╚Ťia c─â mijloacele comunica╚Ťiei de mas─â manifest─â o afinitate fa╚Ť─â de kitsch.ÔÇŁ Cont. 8 II 74 p. 8. ÔŚŐ ÔÇ×Kitsch-ul, at├ót de r─âsp├óndit azi ├«n lumea apusean─â, define╚Öte un fenomen ce s-a impus pe primul plan al discu╚Ťiilor estetice ÔÇô crea╚Ťia de nivel sc─âzut, arta de prost gust. Termenul este german ╚Öi a ap─ârut acum un secol, la M├╝nchen, ├«n cercul pictorilor academi╚Öti; semnifica, ini╚Ťial, ├«n mod univoc, schematizarea, ceva ce nu era finisat. Ast─âzi el desemneaz─â pseudoarta, arta comercial─â, cea de un gust dubios.ÔÇŁ Cont. 1 XI 74 p. 4; v. ╚Öi 22 III 74 p. 4, R.l. 7 VI 80 p. 2; v. ╚Öi grand-guignol, kitschizare (1974). ÔÖŽ 2. adj. inv. (rar) Slab, neconcludent ÔŚŐ ÔÇ×A o vedea pe Gina Lollobrigida ├«n, poate, cea mai kitsch postur─â a sa ca actri╚Ť─â, mi se pare un lucru cu totul captivant.ÔÇŁ R.lit. 4 I 79 p. 17 [pron. ch├şci] (din germ. Kitsch, cf. fr. kitsch, engl. kitschy; BD 1969, PR 1969; DN3)
KITSCH [kit╩â] (cuv. germ.) s. n. (ESTETIC─é) Termen desemn├ónd produsele cu caracter de pseudoart─â, care promoveaz─â prostul gust (prin materiale stridente ╚Öi substituiri tehnice) ╚Öi se caracterizeaz─â prin platitudine, imita╚Ťie superficial─â a operelor de art─â ╚Öi a elementelor folclorice, falsul patos, lipsa de originalitate ╚Öi de profunzime, prin pervertirea cerin╚Ťelor estetice.

Kitsch dex online | sinonim

Kitsch definitie

Intrare: kitsch
kitsch 2 pl. -uri substantiv neutru
  • pronun╚Ťie: ch├ş─Ź
kitsch 1 pl. --uri substantiv neutru
  • pronun╚Ťie: chi─Ź