KINORÁMĂ, kinorame, s. f. Procedeu de filmare și de proiecție pentru ecran panoramic. – Din germ. Kinorama.

KINORÁMĂ, kinorame, s. f. Procedeu de filmare și de proiecție pentru ecran panoramic. – Din germ. Kinorama.

*kinorámă s. f., g.-d. art. kinorámei; pl. kinoráme

kinorámă s. f., pl. kinoráme

KINORÁMĂ s.f. Procedeu de filmare și de proiecție pentru ecran panoramic, reprezentând o formă dezvoltată a sistemului cineramă, cu deosebirea că în cele trei cabine de proiecție se află două aparate, ceea ce permite proiectarea neîntreruptă a filmelor de lung metraj. [< germ. Kinorama].

KINORÁMĂ s. f. sistem de cinema panoramic, formă dezvoltată a sistemului cinerama, cu deosebirea că în cele trei cabine de proiecție se află două aparate, ceea ce permite proiectarea neîntreruptă a filmelor de lung metraj. (< germ. Kinorama)

KINORÁMĂ ~e f. Procedeu de filmare și de proiecție pentru ecran panoramic. /< germ. Kinorama