king s. m.

KING s.m. Vechi instrument muzical chinezesc, constând dintr-un șir de pietre așezate pe un cadru, care, lovite cu un bastonaș, produc sunete diferite. [< engl., chin. king].

KING s. m. Vechi instrument muzical chinez, constând dintr-un șir de pietre așezate pe un cadru, care, lovite cu un bastonaș, produc sunete diferite. (< engl. king)

KING [kiŋ], Ernest Joseph (1878-1956), amiral american. Comandant-șef al forțelor navale din Atlantic (din 1940) și al tuturor forțelor navale americane în timpul celui de-al doilea război mondial (1941-1945). Unul dintre organizatorii debarcării Aliaților în Normandia (6 iun. 1944).

KING [kiŋ], Henry (1886-1982), regizor american de film. Creații cu o tematică diversificată, prezentând, însă, cu predilecție, aspecte rurale ale Americii sudiste („Sora albă”, „Rapsodia diabolică”, „Cântecul Bernadettei”, „Zăpezile de pe Kilimanjaro”).

KING [kiŋ], Martin Luther Jr. (1929-1968), pastor și publicist american. Lider al mișcării populației de culoare din S.U.A. pentru recunoașterea pe cale pașnică a drepturilor civile ale negrilor americani. Asasinat. Premiul Nobel pentru pace (1964).

KING [kiŋ], Stephen (n. 1947), scriitor american. Maestru al genului horror, prelucrează cu abilitate elemente autobiografice, transformându-le în subiecte de un intens dramatism, care prezintă cu predilecție partea întunecată, plină de suspans, a vieții cotidiene („Shining”, „Carrie”, „Apocalipsul-Flagelul”, „Orașul bântuit”, „Misery”, „Scheletul”).

KING [kiŋ], William Lyon Mackenzie (1874-1950), om politic canadian. Lider al Partidului Liberal (1919-1948). Prim-min. al Canadei (1921-1926, 1926-1930, 1935-1948). A reușit să mențină unitatea țării prin negocieri între comunitățile engleză și franceză.

MACKENZIE KING, William Lyon v. King.