KIESELGÚR s. n. Rocă sedimentară silicioasă, formată prin depunerile cochiliilor unor alge microscopice monocelulare; diatomit, pămânțel. [Pr.: chiz-] – Din germ. Kieselgur.

KIESELGÚR s. n. Rocă sedimentară silicioasă, formată prin depunerile cochiliilor unor alge microscopice monocelulare; diatomit, pămânțel. [Pr.: chiz-] – Din germ. Kieselgur.

kieselgúr (germ.) [kies pron. chiz] (kie-) s. n.

kieselgúr s. n. [kies- pron. germ. chiz-]

KIESELGÚR s. v. diatomit.[1]

KIESELGÚR [CHI-ZEL-] s. n. diatomit. (< germ. Kieselgur)

KIESELGÚR [pr.: kizelgur] n. Rocă silicioasă formată prin depunerea cochiliilor unor alge monocelulare. /< germ. Kieselgur

KISELGUR s. (MIN.) diatomit, pămînțel, tripoli, pămînt de diatomee.[1]

kieselgur, (engl.= kieselguhr), sin. → diatomit.