kieselgur definitie

9 definiții pentru kieselgur

KIESELGÚR s. n. Rocă sedimentară silicioasă, formată prin depunerile cochiliilor unor alge microscopice monocelulare; diatomit, pămânțel. [Pr.: chiz-] – Din germ. Kieselgur.
KIESELGÚR s. n. Rocă sedimentară silicioasă, formată prin depunerile cochiliilor unor alge microscopice monocelulare; diatomit, pămânțel. [Pr.: chiz-] – Din germ. Kieselgur.
kieselgúr (germ.) [kies pron. chiz] (kie-) s. n.
kieselgúr s. n. [kies- pron. germ. chiz-]
KIESELGÚR s. v. diatomit.[1]
KIESELGÚR [CHI-ZEL-] s. n. diatomit. (< germ. Kieselgur)
KIESELGÚR [pr.: kizelgur] n. Rocă silicioasă formată prin depunerea cochiliilor unor alge monocelulare. /< germ. Kieselgur
KISELGUR s. (MIN.) diatomit, pămînțel, tripoli, pămînt de diatomee.[1]
kieselgur, (engl.= kieselguhr), sin. → diatomit.

kieselgur dex

Intrare: kieselgur
kieselgur substantiv neutru (numai) singular
  • silabisire: kie-sel-gur
  • pronunție: chizelgur