KÍDNAPPING s. n. Răpire de persoane, făcută pentru a șantaja sau pentru a teroriza. – Din engl. kidnapping.

KIDNÁPPING s. n. (Rar) Răpire de persoane, făcută pentru a șantaja sau pentru a teroriza. – Din engl. kidnapping.

kídnapping (angl.) s. n., art. kídnappingul

KIDNÁPPING s.n. (Americanism) Rapt, răpire de copii, făcută cu scopul de a extorca bani sau a teroriza. ♦ Răpire. [< americ. kidnapping].

KIDNÁPPING s. n. răpire (de copii), cu scopul de a extorca bani sau a teroriza. (< amer. kidnapping)

kidnáping s. n. (americanism) Răpire (la origine de copii) ◊ „Sub pretextul «apărării», mii de copii sud-vietnamezi sunt răpiți [...] și duși aiurea, viitori pribegi prin lume. De fapt este vorba de un «kidnaping» de masă.” Sc. 9 IV 75 p. 6 (din engl. americ. kidnapping; cf. fr. kidnapping; DMN 1964; DN3, DEX-S)

kidnapping v. kidnapare