kidnapá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. kidnapeáză

KIDNAPÁ vb. tr. a fura un copil; (p. ext.) a fura o persoană (în scopuri politice sau pentru răscumpărare). (< amer. to kidnap, după fr. kidnapper)

kidnapá vb. I (americanism) A fura un copil; (prin extensie) a fura orice persoană (în scopuri politice sau pentru răscumpărare) ◊ „Un neurolog din Casale-Monferrato continuă să-i implore zadarnic pe răpitorii fiului său Fabio, kidnapat în urmă cu câteva săptămâni, să-i dea drumul.” (f.d.) ◊ „În «Stare de asediu» toată narațiunea se reduce la duelul dintre guvernul unei republici latino-americane și mișcarea de rezistenți ilegaliști care kindnapaseră pe un personaj misterios trimis de guvernul Statelor Unite să reorganizeze poliția.” R.lit. 11 X 73 p. 21. ◊ „Copilul comisarului, kidnapat de legionari, va fi ucis sub ochii tatălui său.” R.lit. 15 IX 78 p. 17 (din engl. americ. to kidnap; cf. fr. kidnapper; DMC 1968)

kidnapa, kidnapez v. t. (pub.) a răpi

KIDNAPÁ, kidnapéz, vb. I. Tranz. A fura un copil. ♦ (p. ext.) A fura o persoană (în scopuri politice sau pentru răscumpărare). [ind. prez. 3 sg. și pl. kidnapeáză] (din amer. kidnap, după fr. kidnapper) [def. MDN]