KHARIDJÍSM s. n. Doctrină a unei secte musulmane care revendică pentru orice musulman dreptul de a putea fi ales calif. (cf. fr. kharidjisme)

KHARIGÍSM (< fr.) s. n. (REL.) Cel mai vechi curent schismatic al Islamului, apărut în 657, care își are originea în controversa politico-religioasă privind desemnarea califului. Kharagiții au alcătuit aripa dură a armatei lui Ali, ginerele și vărul Profetului, pe care l-au părăsit, refuzând pacea cu Muawiyya, s-au dizolvat în trei secte: azragită, ibadită și sufrită, dintre care astăzi mai supraviețuiește doar cea ibadită (3-4% dintre musulmani).