KÉA s. m. Papagal din Noua Zeelandă, care trăiește în munți, hrănindu-se cu plante. (cf. germ. Kea)

KEA sau KEOS, insulă grecească în M. Egee, în NV arh. Ciclade, la 21 km SE de continent (capul Sounion); 174 km2. Citrice. Oraș pr.: Kea.

KEOS V. Kea.

SIMONIDES din Keos (c. 556-467 î. Hr.), poet grec. Maestru al lirismului coral, a lăsat o operă variată (epinicii, elegii, ode eroice, epigrame).

kea definitie

kea dex

Intrare: Kea

Keos

Kea

Intrare: kea

kea substantiv masculin