kabuki definitie

5 definiții pentru kabuki

KABÚKI s. n. Gen de teatru tradițional japonez în care dialogurile alternează cu părți psalmodiate sau cântate și balet. ◊ (Adjectival) Teatru kabuki. – Din engl., fr. kabuki.
KABÚKI s. n. Gen de teatru tradițional japonez în care dialogurile alternează cu părți psalmodiate sau cântate și balet. ◊ (Adjectival) Teatru kabuki. – Din engl., fr. kabuki.
KABÚKI s. n. teatru tradițional japonez, în care dialogul alternează cu părți psalmodiate sau cântate și cu intermedii de balet. (< engl., fr. kabuki)
kabúki s. n. (cuv. jap.; spect.) Teatru tradițional japonez ◊ „Datând din epoca Edo, adică din secolul al XVII-lea, teatrul Kabuki reprezenta pe scenă fapte istorice, legende și fenomene sociale. Nô, teatrul cu măști, exista încă din secolul al IX-lea.” R.lit. 24 VII 84 p. 21; v. și nô (1981), bunraku (cf. engl., fr., it. kabuki; PR sec. XX, DPN 1983; DEX-S)
KABÚKI (cuv. japonez: ka „cântec” + bu „dans”) subst. Gen de teatru clasic japonez, cea mai populară formă de spectacol începând cu sec. 16 până în zilele noastre. Este o artă complexă și sintetică, recurgând la muzică, dans, interpretare actoricească, literatură și arte plastice. Din sec. 17, este interpretat numai de bărbați. Printre reprezentanții de seamă: Sakata Tōjūrō I (1647-1709), Tsuruya Namboku IV (1755-1829), Kawatake Mokuami (1816-1893).

kabuki dex

Intrare: kabuki
kabuki substantiv neutru (numai) singular