jărcănésc v. tr. (d. jarcă. Cp. și cu serteni, a răni. V. jărpelesc). Munt. Fam. Hărcănesc, hărtănesc, julesc, sfîșiĭ (de ex., picĭoarele alunecînd pe o stîncă). V. refl. Mă jărpelesc: o haĭnă, o pălărie, o trăsătură, jărcănită. V. zgîrîĭ.