Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

23 defini╚Ťii pentru juxtapus

JUXTAP├ÜNE, juxtap├║n, vb. III. Tranz. A pune mai multe obiecte al─âturi, unul l├óng─â altul; a al─âtura. ÔÖŽ Refl. ╚Öi tranz. (Gram.) A (se) ├«mbina prin juxtapunere. ÔÇô Din fr. juxtaposer (dup─â pune).
JUXTAP├ÜS, -─é, juxtapu╚Öi, -se, adj. Pus al─âturi unul de altul; al─âturat. ÔÖŽ (Gram.) Legat prin juxtapunere; paratactic. ÔÇô V. juxtapune.
JUXTAP├ÜNE, juxtap├║n, vb. III. Tranz. A pune mai multe obiecte al─âturi, unul l├óng─â altul; a al─âtura. ÔŚŐ Refl. ╚Öi tranz. (Gram.) A (se) ├«mbina prin juxtapunere. ÔÇô Din fr. juxtaposer (dup─â pune).
JUXTAP├ÜS, -─é, juxtapu╚Öi, -se, adj. Pus al─âturi unul de altul; al─âturat. ÔÖŽ (Gram.) Legat prin juxtapunere; paratactic. ÔÇô V. juxtapune.
JUXTAPÚNE, juxtapún, vb. III. Tranz. A pune ceva alături, unul lîngă altul; a alătura.
JUXTAP├ÜS, -─é, juxtapu╚Öi, -se, adj. Pus al─âturi, unul l├«ng─â altul; al─âturat. ÔÖŽ (Gram.) Legat prin juxtapunere. Propozi╚Ťii juxtapuse. Cuvinte juxtapuse.
juxtap├║ne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. juxtap├║n, 2 sg. juxtap├║i, 1 pl. juxtap├║nem; conj. prez. 3 s─â juxtap├║n─â; ger. juxtapunß║ąnd; part. juxtap├║s
juxtap├║ne vb. pune
JUXTAPÚNE vb. v. alătura.
JUXTAP├ÜS adj. (GRAM.) paratactic. (Construc╚Ťie ~.)
JUXTAPÚS adj. v. alăturat.
JUXTAPÚNE vb. III. tr. A alătura. [P.i. juxtapún. / după fr. juxtaposer].
JUXTAPÚNE vb. tr. a pune alături; a alătura. (după fr. juxtaposer)
A JUXTAP├ÜNE juxtap├║n tranz. 1) (obiecte) A pune unul l├óng─â altul; a a╚Öeza al─âturi; a al─âtura. 2) (p─âr╚Ťi de propozi╚Ťie) A face s─â se juxtapun─â. /<fr. juxtaposer
A SE JUXTAP├ÜNE se juxtap├║n intranz. (despre p─âr╚Ťi de propozi╚Ťie) A se ├«mbina prin juxtapunere. /<fr. juxtaposer
juxtapune v. 1. a (se) pune una l├óng─â alta; 2. Fiz. se zice de moleculele cari se al─âtur─â succesiv de altele, deja reunite ├«ntrÔÇÖo mas─â sensibil─â.
juxtapus a. alăturat, pus unul lângă altul: nume juxtapuse.
* juxtap├║n, -p├║s, a -p├║ne v. tr. (compus d. lat. juxta, ╚Öi p├│nere, a pune). Al─âtur, pun unu l├óng─â altu: a juxtapune termini─ş une─ş seri─ş. V. refl. Mineralele cresc pin agregarea moleculelor care se juxtapun.
* juxtap├║s, -─â adj. (lat. juxtapositus). Al─âturat, pus l├«ng─â altu. Cuvinte juxtapuse, unite printrÔÇÖun acord sintactic f─âr─â elips─â, ca: unt-de-lemn.
juxtapune vb. v. AL─éTURA.
JUXTAPUS adj. (GRAM.) paratactic. (Construc╚Ťie ~.)
juxtapus adj. v. AL─éTURAT.
JUXTAPÚS, -Ă adj. (< juxtapúne, după fr. juxtaposer): în sintagmele principală juxtapusă și regentă juxtapusă (v.).

Juxtapus dex online | sinonim

Juxtapus definitie

Intrare: juxtapune
juxtapune conjugarea a X-a grupa a III-a verb tranzitiv
Intrare: juxtapus
juxtapus adjectiv