Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru justificativ

JUSTIFICAT├ŹV, -─é, justificativi, -e, adj. Care serve╚Öte pentru a justifica ceva. ÔÇô Din fr. justificatif.
JUSTIFICAT├ŹV, -─é, justificativi, -e, adj. Care serve╚Öte pentru a justifica ceva. ÔÇô Din fr. justificatif.
JUSTIFICAT├ŹV, -─é, justificativi, -e, adj. Care serve╚Öte pentru a justifica, a dovedi ceva. Actele justificative de plata drepturilor de asigurare se... p─âstreaz─â de conducerea cooperativei, prin contabilul ╚Öef. COL. HOT. DISP. 1953, nr. 82, 1395. Se ├«ntocmeau... planuri de exploatare ╚Öi de trezorerie, se ├«ntocmeau acte justificative ╚Öi se ├«ncasau bani. GALAN, B. I 60.
justificat├şv adj. m., pl. justificat├şvi; f. justificat├şv─â, pl. justificat├şve
justificat├şv adj. m., pl. justificat├şvi; f. sg. justificat├şv─â, pl. justificat├şve
JUSTIFICAT├ŹV adj. 1. doveditor, justificator, probator, (├«nv.) m─ârturisitor. (Act ~.) 2. desc─ârc─âtor. (Factur─â ~.)
JUSTIFICAT├ŹV, -─é adj. Care serve╚Öte pentru justificare; justificator. [Cf. fr. justificatif].
JUSTIFICAT├ŹV, -─é adj. care serve╚Öte pentru a justifica; justificator. (< fr. justificatif)
JUSTIFICAT├ŹV ~─â (~i, ~e) Care serve╚Öte pentru justificare; ├«n stare s─â justifice. Document ~. /<fr. justificatif
justificativ a. ce serv─â a justifica: piese justificative.
* justificat├şv, -─â adj. Care serve╚Öte la justificare: memori┼ş justificativ.
JUSTIFICATIV adj. 1. doveditor, probator, (înv.) mărturisitor. (Act ~.) 2. descărcător. (Factură ~.)

Justificativ dex online | sinonim

Justificativ definitie

Intrare: justificativ
justificativ adjectiv