Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

JUR1, juri, s. m. (├Änv.) Jurat1. ÔŚŐ (├Än vechea organizare judec─âtoreasc─â) Curte cu juri = organ de jurisdic╚Ťie pentru procese criminale, delicte politice sau de pres─â, ├«n componen╚Ťa c─âruia intrau jura╚Ťi1. ÔÇô Din fr. jury.
JUR2 s. n. Spa╚Ťiu ├«n mijlocul c─âruia se afl─â cineva sau ceva; ├«mprejurime; vecin─âtate. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än (sau prin) jur = ├«n (sau prin) preajm─â, al─âturi, prin apropiere, ├«mprejur. Din jur = din ├«mprejurimi, dimprejur. (De) jur-├«mprejur = din (sau ├«n) toate p─âr╚Ťile. ÔŚŐ Loc. prep. ├Än jurul... = a) ├«n preajma...; b) relativ la..., despre; c) aproximativ ├«n..., cam pe la... Prin jurul... = ├«n apropiere de...; cam pe la... Din jurul... = pe l├óng─â, din preajma... (De) jur-├«mprejurul... = ├«n preajma... ÔÇô Lat. gyrus.
JUR3, jururi, s. n. (Pop.) Jur─âm├ónt. ÔÇô Din jura (derivat regresiv).
JUR├ü, jur, vb. I. 1. Tranz. ╚Öi refl. A afirma, a declara ceva sub jur─âm├ónt, a depune un jur─âm├ónt. ÔÖŽ Tranz. A ├«nt─âri, a confirma la judecat─â, prin jur─âm├ónt, o depozi╚Ťie sau o m─ârturie. ÔÖŽ Refl. A promite prin jur─âm├ónt. 2. Refl. (Pop.) A se afurisi, a se blestema (pentru a ├«nt─âri cele afirmate). 3. Tranz. (Pop.) A ruga pe cineva cu st─âruin╚Ť─â; a implora, a conjura. ÔÇô Lat. jurare.
JUR1, juri, s. m. (Ast─âzi rar) Jurat1. ÔŚŐ (├Än vechea organizare judec─âtoreasc─â) Curte cu juri = organ de jurisdic╚Ťie pentru procese criminale, delicte politice sau de pres─â, ├«n componen╚Ťa c─âruia intrau jura╚Ťi1. ÔÇô Din fr. jury.
JUR2, jururi, s. n. Spa╚Ťiu ├«n mijlocul c─âruia se afl─â cineva sau ceva; ├«mprejurime; vecin─âtate. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än (sau prin) jur = ├«n (sau prin) preajm─â, al─âturi, prin apropiere, ├«mprejur. Din jur = din ├«mprejurimi, dimprejur. (De) jur ├«mprejur = din (sau ├«n) toate p─âr╚Ťile. ÔŚŐ Loc. prep. ├Än jurul... = a) ├«n preajma...; b) relativ la..., despre...; c) aproximativ ├«n..., cam pe la... Prin jurul... = ├«n apropiere de...; cam pe la...; Din jurul... = pe l├óng─â, din preajma... (De) jur ├«mprejurul... = ├«n preajma... ÔÇô Lat. gyrus.
JUR3, jururi, s. n. (Pop.) Jur─âm├ónt. ÔÇô Din jura (derivat regresiv).
JUR├ü, jur, vb. I. 1. Tranz. ╚Öi refl. A afirma, a declara ceva sub jur─âm├ónt, a depune un jur─âm├ónt. ÔÖŽ Tranz. A ├«nt─âri, a confirma la judecat─â, prin jur─âm├ónt, o depozi╚Ťie sau o m─ârturie. ÔÖŽ Refl. A promite prin jur─âm├ónt. 2. Refl. (Pop.) A se afurisi, a se blestema (pentru a ├«nt─âri cele afirmate). 3. Tranz. (Pop.) A ruga pe cineva cu st─âruin╚Ť─â; a implora, a conjura. ÔÇô Lat. jurare.
JUR1 s. n. Loc, spa╚Ťiu care ├«mprejmuie╚Öte pe cineva sau ceva; ├«nconjur, ├«mprejur, ├«mprejurime. O cas─â alb─â ca laptele cu jurul geamurilor ├«ncondeiat ├«n ro╚Öu ╚Öi-n albastru. DELAVRANCEA, S. 3. Un hohot r─âsun─âtor... f─âcu ├«ntr-o clip─â jurul rondului. ALECSANDRI, la TDRG. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än jur = ├«n preajm─â, al─âturi; ├«n cerc. Afar─â bat zorii, ╚Öi iat─â, culorile-n jur se st├«rnesc nencetat. CASSIAN, H. 21. Constat├«nd lipsa, m─â uitam ├«n jur, destul de indispus. SADOVEANU, A. L. 26. ├Än jur st─âteau b─âtr├«nii. CO╚śBUC, P. I 216. Prin jur = ├«mprejur, pe aproape, ├«n apropiere. Din jur = dimprejur, din preajm─â, din apropiere. (Rar) De jur = ├«n jur. Un chio╚Öc... cu st├«lpi ╚Öi arabescuri De jur ├«mpodobit. ALECSANDRI, P. III 76. (De) jur ├«mprejur sau (rar) jur prejur = din (sau ├«n) toate p─âr╚Ťile, ├«n jur, ├«n cerc. De jur ├«mprejur erau numai c├«mpii fertile. BOGZA, ╚Ü. 9. [Castelul] era ├«nve╚Öm├«ntat jur ├«mprejur cu ieder─â. REBREANU, R. I 79. De jur ├«mprejur c─âdea z─âpada alb─â-alb─â, moale ca puful. SANDU-ALDEA, U. P. 35. Ochii roat─â c─â-╚Öi f─âcea, Jur prejur c─â se uita. TEODORESCU, P. P. 440. ÔŚŐ Loc. prep. (Construit cu genitivul, cu un adjectiv posesiv sau, regional, ├«n forma nearticulat─â, urmat de prep. ┬źde┬╗) ├Än jurul = a) ├«mprejurul, ├«n preajma. S─â privesc pu╚Ťin ├«n juru-mi! EFTIMIU, ├Ä. 124. Vai, ce-ntuneric s-a f─âcut deodat─â ├«n jurul meu, ÔÇô ce groaznic─â t─âcere! IOSIF, P. 43. [C─âtana] pl├«ngea ╚Öi se v─âieta de gemea lumea-n jur de el. RETEGANUL, P. III 20. Lucesc ├«n juru-i ziduri ca tuciul lustrui╚Ťi. EMINESCU, O. I 93; b) cu privire la, relativ la, despre. S-au dus discu╚Ťii in jurul problemei dezarm─ârilor; c) (ar─ât├«nd aproxima╚Ťia ├«n timp) cam pe la..., aproximativ ├«n... ├Än jurul anului 1844, locuitorii din satele Gaila, Dimitria ╚Öi Terpiu se r─âscoal─â ├«mpotriva proprietarilor. IST. R.P.R. 108. Prin jurul = de jur ├«mprejurul, pe l├«ng─â, ├«n apropierea; (temporal) cam pe la. ├Än zborul lui [v├«ntul] spulbera prin jurul s─âniei o ometi╚Ť─â u╚Öoar─â ca o negur─â. SADOVEANU, P. S. 32. Din jurul = dimprejurul, din preajma, de l├«ng─â. Cu vorbirea-i entuziast─â ╚Öi ├«nfl─âc─ârat─â despre libertate, dragoste, jertf─â ╚Öi fericire, mi╚Öca pe to╚Ťi cei din juru-i. SADOVEANU, E. 237. (De) jur ├«mprejurul (sau, rar, jur prejur) (de...) = ├«n jurul. Da, pace de jur ├«mprejurul ╚Ť─ârii ca ╚Öi ├«nl─âuntrul ei. DELAVRANCEA, A. 23. Jur ├«mprejur de sine Vedea, ca-n ziua cea de-nt├«i, Cum izvorau lumine. EMINESCU, O. I 176. Jur prejur de mese. TEODORESCU, P. P. 23.
JUR2, jururi, s. n. (Rar, popular) Jur─âm├«nt. Ei nu mai r─âbda, ╚śi jur ├«l c─âlca, Fiecare spunea La femeia sa. P─éSCULESCU, L. P. 189.
JUR├ü, jur, vb. I. 1. Tranz. (Construit cu o completiv─â direct─â sau cu un complement care indic─â un sentiment) A face un jur─âm├«nt, a se lega prin jur─âm├«nt; a ├«nt─âri, a confirma la judecat─â, prin jur─âm├«nt, o depozi╚Ťie, o m─ârturie. Au doar nu mi-a╚Ťi jurat ╚Öi mie credin╚Ť─â? NEGRUZZI, S. I 140. ╚śtii, b─âdi╚Ť─â, cum jurai Seara, c├«nd la noi veneai C─â pe alta n-o s-o iai? JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 258. (Fig.) A noastre inimi ├«╚Öi jurau Credin╚Ť─â pe to╚Ťi vecii, C├«nd pe c─âr─âri se scuturau De floare liliecii. EMINESCU, O. I 186. ÔŚŐ (Cu complement intern) Hai s─â jur─âm Jur─âm├«ntul mare. TEODORESCU, P. P. 463. ÔŚŐ (La optativ sau ├«n leg─âtur─â cu verbul ┬źa putea┬╗, arat─â convingerea ferm─â a cuiva ├«n leg─âtur─â cu un anumit lucru) Dumnezeu s─â-l ierte c─â ╚śtef─âni╚Ť─â ├«-i ticluise o carte c─âtre Petru-vod─â... s─â fi jurat c─â e de el. DELAVRANCEA, O. II 184. Puteai s─â juri c─â n-are mai mult de treizeci de ani. VLAHU╚Ü─é, O. A. 111. ÔŚŐ Absol. ├Äl cunosc. Dar nu ╚Ötiu de unde... Crede╚Ťi-m─â, uite... jur. SAHIA, N. 75. ÔŚŐ Refl. S─â m─â mai jur eu?... Nu m-am jurat? n-am pl├«ns? Cu ce m-am ales? CARAGIALE, O. I 63. Jur─â-mi-te pe ascu╚Ťi╚Öul palo╚Öului t─âu c─â mi-i da ascultare ╚Öi supunere. CREANG─é, P. 206. Foaie verde lemn uscat, Tare, m├«ndr─â, te-ai jurat. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 243. VinÔÇÖ, m├«ndr─â, s─â ne jur─âm ╚śi s─â nu ne mai l─âs─âm. id. ib. 256. 2. Refl. A consim╚Ťi prin jur─âm├«nt s─â se ├«nt├«mple un lucru r─âu ├«n cazul c├«nd nu ├«ndepline╚Öti o anumit─â condi╚Ťie; a se afurisi. M─â jur s─â n-am parte de m─âtu╚Öica, dac─â nu dau p─âretele jos. ALECSANDRI, T. I 39. Ea o prins a se jura: De-oi fi dat gura cuiva, U╚Öte-mi-se cununa. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 243. 3. Tranz. fact. A obliga, a pune pe cineva s─â jure. M─â jur─â pe ce am mai scump pe lume, pe tata, ca s─â nu o las la zmei. ISPIRESCU, L. 301. A jurat-o pe nevast─â-sa ca nu cumva s─â spuie cuiva. ╚śEZ. II 212. (Cu pronun╚Ťare regional─â) Te giur cu pistolu-n pept Spune mie tot cu drept De ai bani mai multicei. ALECSANDRI, P. P. 162.- Prez. ind. ╚Öi: (regional) jor (CO╚śBUC, P. I 183).
JURI s. m. pl. (Ie╚Öit din uz; numai ├«n expr.) Curte cu juri = curte cu jura╚Ťi, v. jurat1 (1). Procesul de calomnie s-a judecat la curtea cu juri. SADOVEANU, E. 157.
*de jur împrejúrul loc. prep.
!jur1 (jurat) (înv.) s. m., pl. juri
!jur2 (împrejurime) s. n.
!jur3 (jurământ) (pop.) s. n., pl. júruri
*jur-├«mprej├║ru- loc. prep. (─ş)
*jur-împrejúrul loc. prep.
jurá (a ~) vb., ind. prez. 3 júră
jur (împrejurime, jurământ; petrecere) s. n., pl. júruri
jurá vb., ind. prez. 1 sg. júr, 3 sg. și pl. júră
juri (jura╚Ťi) s. m. pl.
*de jur împrejúrul loc. prep. (DOOM2, 2005)
JUR s. v. jurat.
JUR s. v. apropiere.
JUR interj. v. z─âu!
JUR s. v. jurământ, legământ.
JUR├ü vb. (├«nv.) a se f─âg─âdui, a se jurui, a sufle╚Ťi. (Se ~ c─â e cum spune.)
JURÁ vb. v. afurisi, blestema, conjura, implora.
JURI s.m.pl. Curte cu juri = comisie de cet─â╚Ťeni, care ├«ndeplineau ocazional ╚Öi temporar func╚Ťii judiciare. [Cf. fr. jur├ę, engl. jury].
JUR s. m. jurat. ÔÖŽ curte cu ~ i = organ de jurisdic╚Ťie cu caracter penal format din juri. (< fr. jury)
jur (jururi), s. n. ÔÇô ├Änconjurare, ocol, ├«mprejmuire. ÔÇô Var. (Mold.) giur. Mr. giur. Origine incert─â. Se consider─â reprezentant al lat. gyrus < gr. ╬│ß┐Ž¤ü╬┐¤é (Philippide, Festgabe Mussafia, 46; Densusianu, Hlr., 80; Cipariu, Gram., 145; Candrea-Dens., 923; REW 3938; DAR; Rosetti, I, 63), cf. it., sp., port. giro, prov. gir; ├«ns─â der. este dificil de explicat (cf. Graur, BL, V, 100). Rezultatul y ÔÇ║ iu indic─â faptul c─â ├«mprumutul ar trebui s─â fie posterior sec. X (Rosetti, II, 65), ╚Öi prin urmare, nu poate proveni direct din lat.; caz ├«n care r─âm├«ne f─âr─â o explica╚Ťie satisf─âc─âtoare rezultatul ╬│¤ů ÔÇ║ ─č. Dac─â se admite c─â var. giur e primitiv─â, s-ar putea presupune c─â rezultatul gyrus ÔÇ║ *gir s-ar fi schimbat ca jimite ÔÇ║ j(i)um─âtate sau bucin ÔÇ║ bucium. Totu╚Öi, aceast─â alterare este incert─â la vocala tonic─â, ╚Öi nu este necesar─â o asimilare sau disimilare. Comp. prejur, prep. (├«nv., ├«n jur de); ├«mprejur, adv. (├«n locul ├«nconjur─âtor); ├«mprejura, vb. (a ├«nconjura, a ├«ncinge), derivat de DAR direct din lat. pop. pergyr─üre; ├«mprejurare, s. f. (├«nconjurare; circumstan╚Ť─â, condi╚Ťie; situa╚Ťie, pozi╚Ťie); ├«mprejur─âtor, adj. (care asediaz─â); ├«mprejura╚Ö (var. ├«mprejurean), s. m. (├«nv., vecin); ├«mprejurime, s. f. (locul sau ╚Ťinutul dimprejur); desprejura, vb. (a descinge; a pune ├«n libertate, a da drumul). ÔÇô Cf. ├«nconjura.
jur├í (j├║r, ├ít), vb. ÔÇô 1. A ├«nt─âri, a promite prin jur─âm├«nt. ÔÇô 2. A afirma, a declara ceva sub jur─âm├«nt. ÔÇô 3. A blestema, a afurisi. ÔÇô 4. A obliga sub jur─âm├«nt. ÔÇô 5. A implora, a ruga fierbinte. ÔÇô 6. (Refl.) A afirma, a declara solemn. ÔÇô 7. (Refl.) A se angaja, a-╚Öi lua asupr─â. ÔÇô Var. (Mold.) giura. Mr. giur, giurare, megl., istr. jur. Lat. i┼źr─üre (Pu╚Öcariu 926; Candrea-Dens., 927; REW 4630; DAR), cf. it. giurare, prov., cat., sp., port. jurar, fr. jurer. Este dublet al lui ├«njura (mr. ngiur, megl. anjur), vb. (a blestema), cu pref. verbal ├«n- (dup─â Pu╚Öcariu, 866; Candrea-Dens., 868; Pu╚Öcariu, Dacor., VIII, 109 ╚Öi DAR, acesta ar proveni din lat. ini┼źri─üre, cf. fr. injurier ÔÇ║ rom. injuria. Aceast─â ipotez─â nu pare probabil─â; ├«n celelalte limbi romanice, vb. este neol., iar exemplul sard. ndzurdzare, dat de Pu╚Öcariu, nu are valoare, cf. Wagner 112). Der. jurat, s. m. (cet─â╚Ťean ales s─â ia parte la judecarea unor cauze penale); jur─âtor, s. m. (martor; func╚Ťionar care a depus jur─âm├«ntul); jur─âm├«nt, s. n. (afirmare, promisiune solemn─â), cf. megl. jur─âmint, din lat. i┼źramentum (Pu╚Öcariu 928; Candrea-Dens., 929; REW 4628; DAR), sau mai probabil der. intern, cu suf. -m├«nt, cf. crez─âm├«nt, leg─âm├«nt; jurui, vb. (a promite solemn, a se angaja, a f─âg─âdui, a face o promisiune; a promite c─âs─âtorie), cuv├«nt folosit ├«n Mold. ╚Öi Trans., pe care Dr─âganu, Dacor., IV, 759-62 ╚Öi DAR ├«l deriv─â din mag. gy├╝r├╝ ÔÇ×inelÔÇŁ, gy├╝r├╝zni ÔÇ×a promite c─âs─âtoriaÔÇŁ (ipotez─â care las─â neexplicat primul sens, curent din sec. XVI, ╚Öi care nu pare necesar─â, av├«nd ├«n vedere sp. prometer ÔÇ×a se obligaÔÇŁ, prometido ÔÇ×logodnicÔÇŁ); juruit─â, s. f. (promisiune, obliga╚Ťie); juruin╚Ť─â, s. f. (promisiune). ÔÇô Din rom. provin mag. zsur├íl ÔÇ×a blestemaÔÇŁ ╚Öi rut. ┼żuraty ÔÇ×notabilÔÇŁ (Candrea, Elemente, 408).
JUR1 m. ├«nv.: Curte cu ~i organ de jurisdic╚Ťie, ├«n componen╚Ťa c─âruia intrau jura╚Ťii. /<fr. jury
JUR2 ~uri n. Spa╚Ťiu ├«n mijlocul c─âruia se afl─â cineva sau ceva. ÔŚŐ ├Än (sau prin) ~ ├«n apropiere; ├«n preajm─â; pe aproape. ├Än ~ul a) ├«n preajm─â; ├«n apropiere; b) referitor la...; relativ la...; despre...; aproximativ ├«n...; cum pe la... (De) ~ ├«mprejur ├«n (sau din) toate p─âr╚Ťile. /<lat. gyrus
A JUR├ü jur 1 tranz. 1) A promite prin jur─âm├ónt. ~ fidelitate. 2) (probitatea unor depozi╚Ťii, m─ârturii) A confirma la judecat─â prin jur─âm├ónt. 3) pop. (persoane) A ruga cu mult─â st─âruin╚Ť─â; a implora; a conjura. 2. intranz. A presta un jur─âm├ónt. /<lat. jurare
A SE JUR├ü m─â jur intranz. 1) A se angaja prin jur─âm├ónt; a jurui. 2) A se lega prin jur─âm├ónt pentru a confirma unele afirma╚Ťii; a se afurisi. /<lat. jurare
jur n. ocol: ├«n jurul s─âu [Lat. GYRUS]. ÔĽĹ adv. ├«n cerc: de jur ├«mprejur.
jur├á v. 1. a afirma cu jur─âm├ónt, lu├ónd de martur pe D-zeu: a jurat str├ómb; 2. a asigura, a ├«ncredin╚Ťa despre ceva: ╚ŤiÔÇÖo jur; 3. a se ├«ndatora cu jur─âm├ónt, a promite serios: a jura supunere. [Lat. JURARE].
juri m., pl. corpul jura╚Ťilor: Curtea cu juri.
1) jur n., pl. ur─ş (lat. gyrus, volt─â, ├«nv├«rtitur─â, cerc, d. vgr. gyros; it. sp. pg. giro, pg. gir. Din ace─şa╚Öi r─âd. e ╚Öi fr. environ, aproape. V. virez). Ocol circuit, mi╚Öcare ├«n cerc: am f─âcut do┼ş─â jurur─ş (Rar). ├Än jur, ├«n prejur: ├«n juru case─ş, ├«n juru t─â┼ş, ├«n juru ora╚Öulu─ş (rar: ├«n jur de tine [Mure╚Öeanu. Trans.], ├«n jur de ora╚Ö ╚Öi ma─ş des ├«n prejuru case─ş, t─â┼ş, ora╚Öulu─ş). ├Ä╚Ö─ş str├«ngea bunda pe jur, ├«╚Ö─ş str├«ngea bunda ├«n prejuru trupulu─ş (Luceaf─âru, 1903, 7, Trans.). ÔÇô Barb. (dup─â fr. autour), ├«n jur ├«ld. despre: ├«n juru afaceri─ş. V. prejur.
2) jur, a -├í v. intr. (lat. jurare, a jura, d. jus, juris, drept, dreptate; it. giurare, pv. cat. sp. pg. jurar, fr. jurer. Rud─â cu just). Ia┼ş martur pe Dumneze┼ş sa┼ş alt─â autoritate pe care o cred sacr─â: jur pe cruce, pe onoare c─â spun adev─ârat. M─â oblig pin jur─âm├«nt, promit serios: jur supunere cuiva. V. tr. Blestem pe cineva dac─â nu va face ceva: te jur s─â fac─ş a╚Öa cum ╚Ť─ş-am spus. V. refl. Jur, afirm bazat pe religiune sa┼ş pe alt─â credin╚Ť─â: m─â jur pe cruce, pe onoare c─â spun adev─ârat, m─â jur s─â fac (sa┼ş: c─â vo─ş face) un spital. V. z─â┼ş.
* jur─ş m. pl. V. jurat.
JUR s. apropiere, împrejurime, preajmă, vecinătate, (livr.) proximitate, (reg.) meleag, (prin Transilv.) preabăt, (înv.) împrejmuire, împrejur, prejmet, prejmuire. (Se află prin ~.)
JUR interj. zău! (~! că așa este.)
jur s. v. JURĂMÎNT. LEGĂMÎNT.
JURA vb. (├«nv.) a se f─âg─âdui, a se jurui, a sufle╚Ťi. (Se ~ c─â e cum spune.)
jura vb. v. AFURISI. BLESTEMA. CONJURA. IMPLORA.
JURA [╩ĺ├╝r├í] 1. Lan╚Ť muntos, de ├«n─âl╚Ťime mijlocie, ├«n Europa de V, extins pe direc╚Ťia SV-NE, pe o lungime de peste 600 km ╚Öi c. 80 km l─â╚Ťime, pe teritoriile Fran╚Ťei, Elve╚Ťiei ╚Öi Germaniei ╚Öi cuprinde: J. propriu-zis─â (Fran╚Ťa, ╚Öi Elve╚Ťia), situat─â ├«ntre v─âile Is├Ęre ╚Öi Aare, constituit─â din calcare jurasice. Lungime: c. 230 km. Culmi paralele cu direc╚Ťia SV-NE, cu alt. mai mari spre SE. Alt. max.: 1,718 m (Cr├¬t de la Neige). Carst dezvoltat. De aici izv. r├óurile Ain ╚Öi Doubs. Rezerva╚Ťii; J. Suab─â (Schw├Ąbische Alb), situat─â ├«ntre cursul superior al Dun─ârii (la SSE) ╚Öi cel al Neckarului (la NNV). Alt. max.: 1.015 m (vf. Lemberg). Lungime: c. 200 km. Relief de podi╚Öuri calcaroase ╚Öi dolomitice, mai ├«nalte spre valea Neckarului; J. Franconian─â (Fr├Ąnkische Alb), situat─â ├«ntre v─âile Dun─ârii (la S) ╚Öi Mainului (la N), ca o continuare spre NE ╚Öi N a M-╚Ťilor Jura Suab─â, de care este desp─âr╚Ťit─â prin valea r├óului W├Ârnitz. Alt. max.: 652 m (vf. Poppberg). Lungime: c. 200 km. 2. Canton ├«n NV Elve╚Ťiei, drenat de cursul superior al Rinului, la poalele masivului muntos omonim; 836,5 mii km2; 69,2 mii loc. (1996). Centrul ad-tiv: Del├ęmont. Expl. lemnului. Cre╚Öterea bovinelor.
a (se) jura strâmb expr. a comite sperjur, a depune mărturie mincinoasă.
a s─âpa ├«n jur expr. (int. ÔÇô d. poli╚Ťi╚Öti) a extinde cercet─ârile la ├«mprejurimile locului ├«n care s-a produs o infrac╚Ťiune.

Jur dex online | sinonim

Jur definitie

Intrare: jur (împrejurime)
jur 2 s.n. substantiv neutru
Intrare: jur (jurământ)
jur 2 s.n. substantiv neutru
Intrare: de jur-împrejurul
de jur împrejurul
jur-├«mprejurul locu╚Ťiune prepozi╚Ťional─â
împrejur adverb
jur 2 s.n. substantiv neutru
Intrare: jura
jura conjugarea I grupa I verb
Intrare: jur (persoan─â)
jur 1 s.m. admite vocativul substantiv masculin
Intrare: jur (interj.)
jur 4 interj.