junior definitie

13 definiții pentru junior

JUNIÓR, -OÁRĂ, juniori, -oare, s. m., s. f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Sportiv) care are vârsta între circa 13 și 19 ani, limitele de vârstă variind de la o specialitate sportivă la alta. 2. S. m. (Pe lângă un nume propriu de persoană, în opoziție cu senior) Fiul (considerat în raport cu tatăl). [Acc. și: (2) júnior. – Pr.: -ni-or] – Din fr., lat. junior.
JUNIÓR, -OÁRĂ, juniori, -oare, subst., adj. 1. S. m. și f., adj. (Sportiv) care are vârsta între circa 13 și 19 ani, limitele de vârstă variind de la o specialitate sportivă la alta. 2. S. m. (Pe lângă un nume propriu de persoană, în opoziție cu senior) Fiul (considerat în raport cu tatăl). [Acc. și (2) júnior. – Pr.: -ni-or] – Din fr., lat. junior.
JUNIÓR, -OÁRĂ, juniori, -oare, s. m. și f. (În opoziție cu senior) 1. (Sport) Tînăr. În meciul de deschidere vor juca echipele de juniori. 2. (Atributiv pe lîngă un nume propriu de persoană, în opoziție cu senior) Fiul (în opoziție cu tatăl). Popescu-junior. – Pronunțat: -ni-or. – Accentuat și: (2) júnior.
júnior2 (fiul) (-ni-or) s. m.; abr. jr / Jr
juniór1 (sportiv) (-ni-or) adj. m., s. m., pl. junióri; adj. f., s. f. junioáră, pl. junioáre
juniór (fiul) s. m. (sil. -ni-or); abr. jr
juniór (sportiv) s. m., adj. m. (sil. -ni-or), pl. junióri; f. sg. junioáră (sil. -ni-oa-), g.-d. art. junioárei, pl. junioáre
JUNIÓR s. invar. fiul (art.). (Popescu-~.)
JUNIÓR, -OÁRĂ s.m. și f. 1. Sportiv tânăr (între 13 și 19 ani). 2. (Așezat după un nume onomastic; op. senior) Fiul (considerat în raport cu tatăl). [Pron. -ni-or. / < fr. junior, lat. iunior].
JUNIÓR, -OÁRĂ I. s. m. f. sportiv tânăr (între 13 și 19 ani). II. s. m. (după un nume onomastic) fiu, descendent (în raport cu tatăl). (< fr. junior, lat. iunior)
JUNIÓR ~oáră (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Sportiv tânăr între 13 și 19 ani, făcând parte dintr-o categorie intermediară. 2) (folosit în postpoziție pe lângă un nume de persoană) Fiul considerat în raport cu tatăl său. [Sil. -ni-or] /<lat., fr. junior
JUNIOR s. invar. fiul (art.). (Popescu-~.)
junior, juniori s. m. (intl.) hoț tânăr / fără experiență.

junior dex

Intrare: junior (tânăr) (adj.)
junior 1 tânăr admite vocativul adjectiv
  • silabisire: ju-ni-or
Intrare: junior („fiul”)
junior 2 fiul (numai) singular substantiv masculin invariabil
  • silabisire: ju-ni-or
  • pronunție: juni'or, j'unior
jr abreviere
Intrare: junior (tânăr) (s.m.)
junior 1 tânăr admite vocativul substantiv masculin
  • silabisire: ju-ni-or