JUNÉL, junei, s. m. (Înv. și reg.) Diminutiv al lui june; tinerel, adolescent, junelaș. – June + suf. -el.

JUNÉL, junei, s. m. (Înv. și reg.) Diminutiv al lui june; tinerel, adolescent, junelaș. – June + suf. -el.

JUNÉL, junei, s. m. (Învechit și regional) Diminutiv al lui june; tinerel. Vei vedea... dama cum înalță spre cer rugi cuvioase Pentr-un junel. NEGRUZZI, S. II 134. Plean întîi ce mi-și robea? Tot junei D-ăi tinerei, Tinerei făr’ de mustață, Falnici și rumeni la față. TEODORESCU, P. P. 54.

junél (înv.) s. m., pl. junéi, art. junéii

junél s. m., pl. junéi, art. junéii