jumătáte f., pl. ățĭ (amestecătură din alb. ghĭúmas, jumătate, și lat. dimidietas, = dimidium și medietas, derivate d. medius, mijlociŭ. D. medietas vine it. metá, fr. moitié, sp. metad, pg. metade, ametade). Fiecare dintre cele doŭă părțĭ egale ale unuĭ tot. Fig. Fam. Nevastă, soție (saŭ și soț). Un fel de becață foarte mică numită și surdă. Jumătate saŭ pe jumătate mort, aproape mort. Cu jumătate de gură, a lene, fără convingere saŭ dorință de: a afirmat cu jumătate de gură. Acesta e unu și jumătate (de ex. bețiv, ștrengar, hoț), acesta e mare (bețiv, ștrengar, hoț). – Sing. și jumate (Sud. pop.).