JUBILIÁR, -Ă, jubiliari, -e, adj. De jubileu, făcut pentru un sau cu ocazia unui jubileu. ◊ An jubiliar = an în care are loc un jubileu. [Pr.: -li-ar] – Din jubileu (după fr. jubilaire).

JUBILIÁR, -Ă, jubiliari, -e, adj. De jubileu, făcut pentru un sau cu ocazia unui jubileu. ◊ An jubiliar = an în care are loc un jubileu. [Pr.: -li-ar] – Din jubileu (după fr. jubilaire).

JUBILIÁR, -Ă, jubiliari, -e, adj. De jubileu; făcut cu ocazia unui jubileu. Am fost invitat să particip la serbările jubiliare. STANCU, U.R.S.S. 9. ◊ An jubiliar = an în care se sărbătorește un jubileu. – Pronunțat: -li-ar.

jubiliár (-li-ar) adj. m., pl. jubiliári; f. jubiliáră, pl. jubiliáre

jubiliár adj. m. (sil. -li-ar), pl. jubiliári; f. sg. jubiliáră, pl. jubiliáre

JUBILIÁR, -Ă adj. De (pentru) jubileu. ◊ An jubiliar = an în care se sărbătorește un jubileu. [Pron. -li-ar. / cf. fr. jubilaire].

JUBILIÁR, -Ă adj. de, pentru jubileu. ♦ an ~ = an în care se sărbătorește un jubileu. (după fr. jubilaire)

JUBILIÁR ~ă (~i, ~e) 1) (despre solemnități) Care are loc cu ocazia unui jubileu; propriu unui jubileu. Ediție ~ă. ◊ An ~ an în care se sărbătorește un jubileu. [Sil. -li-ar] /<fr. jubilaire

jubilar m. ce ține de jubileu: an jubilar.

* jubilár, -ă adj. (fr. jubilaire). De jubileŭ, al jubileuluĭ: an jubilar. – Fals jubiliar.