jovialitate definitie

13 definiții pentru jovialitate

JOVIALITÁTE s. f. Însușirea de a fi jovial; veselie, voioșie, bună dispoziție. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. jovialité.
JOVIALITÁTE s. f. Însușirea de a fi jovial; veselie, voioșie, bună dispoziție. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. jovialité.
JOVIALITÁTE, jovialități, s. f. Însușirea de a fi jovial; veselie, bună dispoziție, voioșie. Spunea fel de fel de întîmplări, cu o jovialitate și o vervă de meridional. ANGHEL, PR. 145. După tonu-i de extremă jovialitate... se vede bine că d-l Costică s-a întîlnit astă-seară și cu alți prieteni. CARAGIALE, O. II 218. – Pronunțat: -vi-a-.
JOVIALITÁTE, jovialități, s. f. Însușirea de a fi jovial; bună dispoziție. [Pr.: -vi-a-] – După fr. jovialité.
jovialitáte (-vi-a-) s. f., g.-d. art. jovialitắții
jovialitáte s. f. (sil. -vi-a-), g.-d. art. jovialității
JOVIALITÁTE s. v. veselie, voioșie.
JOVIALITÁTE s.f. Veselie, voioșie, bună dispoziție. [Pron. -vi-a-. / cf. fr. jovialité].
JOVIALITÁTE s. f. veselie, voioșie, bună dispoziție. (< fr. jovialité)
JOVIALITÁTE f. 1) Caracter jovial. 2) Comportare jovială. [G.-D. jovialității; Sil. -vi-a-] /<fr. jovialité
jovialitate f. dispozițiune jovială.
* jovialitáte f. (d. jovial). Calitatea de a fi jovial.
jovialitate s. v. VESELIE. VOIOȘIE.

jovialitate dex

Intrare: jovialitate
jovialitate substantiv feminin
  • silabisire: jo-vi-a-