JOVIALITÁTE s. f. Însușirea de a fi jovial; veselie, voioșie, bună dispoziție. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. jovialité.

JOVIALITÁTE s. f. Însușirea de a fi jovial; veselie, voioșie, bună dispoziție. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. jovialité.

JOVIALITÁTE, jovialități, s. f. Însușirea de a fi jovial; veselie, bună dispoziție, voioșie. Spunea fel de fel de întîmplări, cu o jovialitate și o vervă de meridional. ANGHEL, PR. 145. După tonu-i de extremă jovialitate... se vede bine că d-l Costică s-a întîlnit astă-seară și cu alți prieteni. CARAGIALE, O. II 218. – Pronunțat: -vi-a-.

JOVIALITÁTE, jovialități, s. f. Însușirea de a fi jovial; bună dispoziție. [Pr.: -vi-a-] – După fr. jovialité.

jovialitáte (-vi-a-) s. f., g.-d. art. jovialitắții

jovialitáte s. f. (sil. -vi-a-), g.-d. art. jovialității

JOVIALITÁTE s. v. veselie, voioșie.

JOVIALITÁTE s.f. Veselie, voioșie, bună dispoziție. [Pron. -vi-a-. / cf. fr. jovialité].

JOVIALITÁTE s. f. veselie, voioșie, bună dispoziție. (< fr. jovialité)

JOVIALITÁTE f. 1) Caracter jovial. 2) Comportare jovială. [G.-D. jovialității; Sil. -vi-a-] /<fr. jovialité

jovialitate f. dispozițiune jovială.

* jovialitáte f. (d. jovial). Calitatea de a fi jovial.

jovialitate s. v. VESELIE. VOIOȘIE.