JOVIÁL, -Ă, joviali, -e, adj. (Despre oameni) Bine dispus, gata de glume, vesel, voios. Cu monoclul în arcada sprîncenei, părul alb, jovial și satisfăcut. C. PETRESCU, Î. II 191. A! ha!... explodă franțuzul jovial, văzîndu-l pe bătrîn urcînd greoi și cu băgare de seamă scara vaporului. BART, E. 270. Iată că apare în ușa berăriei o figură jovială de provincial, un roșcovan pîrlit de soare, urmat de un birjar. CARAGIALE, O. II 217. – Pronunțat: -vi-al.