JÓSNIC, -Ă, josnici, -ce, adj. Lipsit de demnitate; mârșav, abject. – Jos + suf. -nic.

JÓSNIC, -Ă, josnici, -ce, adj. Lipsit de demnitate; mârșav, abject. – Jos + suf. -nic.

JÓSNIC, -Ă, josnici, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de demnitate, decăzut, ticălos, netrebnic, abject. Spuse vorba josnică dinadins ca să-i mînjească, să-i înjosească pe toți. DUMITRIU, V. L. 45. Iți închipui că ai o armă împotriva mea și-o întrebuințezi într-un mod laș, josnic. BARANGA, I. 189. Ce termeni goi de cuget! ce josnice simțiri. MACEDONSKI, O. I 169.

jósnic adj. m., pl. jósnici; f. jósnică, pl. jósnice

jósnic adj. m., pl. jósnici; f. sg. jósnică, pl. jósnice

JÓSNIC adj., s. 1. adj., s. v. ticălos. 2. adj. v. ticălos.

Josnic ≠ cinstit, nobil, onest, măreț

JÓSNIC ~că (~ci, ~ce) 1) (despre fapte, acțiuni) Care înjosește; demn de dispreț; umilitor; înjositor. 2) (despre persoane) Care este în stare să comită fapte nedemne; ticălos; nemernic; infam; mârșav; mizerabil; abject. /jos + suf. ~nic

josnic a. 1. nedemn, ignobil; 2. comun, trivial. [V. jos].

jósnic, -ă adj. (d. jos). Ordinar, meschin: purtare josnică. Adv. În mod josnic: a te purta josnic.

JOSNIC adj., s. 1. adj., s. abject, infam, mișel, mizerabil, mîrșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ticălos, (pop.) becisnic, (înv. și reg.) ticăit, (reg.) pălăvatic, proclet, (Ban.) bedaș, (înv.) fărădelege, vil, (fig.) infect, murdar. (Un om ~.) 2. adj. infam, mișel, mișelesc, mizerabil, mîrșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, rușinos, scelerat, ticălos, (liyr.) ignobil, sacrileg, (înv. și pop.) parșiv, scîrnav, (Mold.) chiolhănos, (înv.) blestemățesc, fărădelege, scîrbavnic, scîrbelnic, scîrbit, verigaș, verigășos, (fig.) murdar, spurcat. (O faptă ~.)

josnic, josnice adj. f. (glum. – d. femei) care practică numai sexul vaginal.