JONGLÁ, jonglez, vb. I. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A arunca în aer și a prinde cu repeziciune și cu abilitate mai multe obiecte unul după altul; fig. a fi foarte abil în mînuirea unor lucruri, idei, cuvinte. Jongla și acum cu frazele și cuvintele irezistibile. REBREANU, R. II 86. Jonglează cu corpii cerești, cum ar jongla cu niște mingi sau portocale. CARAGIALE, N. F. 149. Tranz. (Rar) Discuta cu pasiune jonglînd cu cinism cele mai îndrăznețe paradoxe. BART, E. 120.