joián (plantă) s. m., pl. joiéni

Joián (nume de bou) s. propriu m.

joián (plantă) s. m., pl. joiéni

Joián (nume de bou) s. pr. m.

joián s.m. (reg.) plantă ierboasă cu flori albe.

joian m. plantă a cării rădăcină conține un suc galben-portocaliu (Oenanthe crocata). [Origină necunoscută].

joĭán, -ă adj., pl. ĭeniĭ, ĭene (d. Joĭ). Născut Joĭa (vorbind de boĭ și vacĭ). Se întrebuințează maĭ mult ca nume: hăĭs, Joĭene! S.m. O plantă erbacee umbeliferă cu florĭ albe (oenanthe crocata). S.f. Un dans popular (Vlah. Rom. Pit. 111, Jiu de sus).