jip definitie

21 definiții pentru jip

JIP2, jipi, s. m. (Reg.) Copac tânăr, lung și subțire. – Din magh. zsup.
JIP1 s. n. (Reg.) Jeg (1). – Et. nec.
JIP2, jipi, s. m. (Reg.) Copac tânăr, lung și subțire. – Din magh. zsup.
JIP1 s. n. (Reg.) Jeg (1). – Et. nec.
jip1 (copac) (reg.) s. m., pl. jipi
jip2 (jeg) (reg.) s. n.
jip (copac) s. m., pl. jipi
jip (jeg; pajiște) s. n.
JIP s. v. jeg, murdărie, necurățenie.
jip (jípi), s. m.1. Snop, legătură. – 2. Arbust, tufiș. – 3. Par, bîtă. Mag. zsúp „snop” (Scriban). În Banat. – Der. jipan, s. m. (arbust; par).
jip (jipuri), s. n. – Pajiște. Mag. gyep (DAR). În Trans.
jip, s.m. – v. jep1.
jip2, jipi, s.m. (reg.) 1. copac tânăr, lung și subțire. 2. par. 3. (adv.) gol.
jip4, jipi, s.m. (reg.) legătură, maldăr (de paie, de fân, de răchită, de strujeni), bâlie.
jip3, s.n. (reg.) pajiște, ierbiș.
jipi m. pl. Tr. 1. V. jepi; 2. coceni sau tulei de porumb. [Cf. ung. SZUP].
2) jep și jip m., pl. urĭ (ung.?). Vest. Rîĭe la porcĭ orĭ la cînĭ.
1) jip m. (ung. zsúp, fascicul, snop). Trans. Mănuchĭ, șumuĭog (de paĭe). Olt. Ban. Copac înalt și supțire.
jip s. v. JEG. MURDĂRIE. NECURĂȚENIE.
jip, s.m. – v. jup „ snop de paie”.
JIP, cf. subst. jip 1° „gol” (DLR); 2° jip cu sens de jep = jneapăn; coincidență trac Zipas (OR I 465 – 6). 1. Jipa fam., act. 2. Jip/ea (Puc); -ii, Valea, t. (Sc); Jipescu. 3. Jipan (17 B IV 279). 4. Jăpa comis (Sd XVI 100); j-sa Jăpei comis (17 B II 79), și Japiu și Jep.

jip dex

Intrare: jip (jeg)
jip 2 s.n. substantiv neutru
Intrare: Jip
Jip
Intrare: jip (copac)
jip 1 s.m. admite vocativul substantiv masculin