13 definiții pentru jimba
JIMBÁ, jimbez,
vb. I. (
Reg.)
1. Tranz. și
refl. (Despre oameni) A-și strâmba gura, a se schimonosi, a rânji.
2. Refl. Fig. (Despre suprafața unei ape) A se încreți; a se tulbura. – Din
jimb (
înv. „strâmb la gură”,
et. nec.).
JIMBÁ, jimbez,
vb. I. (
Reg.)
1. Tranz. și
refl. (Despre oameni) A-și strâmba gura, a se schimonosi, a rânji.
2. Refl. Fig. (Despre suprafața unei ape) A se încreți; a se tulbura. – Din
jimb (
înv. „strâmb la gură”,
et. nec.).
JIMBÁ, jimbez,
vb. I.
Refl. (Regional) A se strîmba arătîndu-și dinții, a rînji (cu ură, cu dușmănie). Unii, de prin căruțe, se jimbau uitîndu-se chiorîș la convoiul de muncitori. VORNIC, P. 213. Stoica și ceilalți au părut că n-aud asemenea poruncă și nu s-au supus. S-au jimbat la el, pieziș. SADOVEANU, M. C. 200. ◊
Tranz. Țărănci știrbe îl priveau jimbîndu-și gurile printre degete. CAMILAR, N. II 318. ♦
Fig. (Despre suprafața unei ape) A se încreți; a se tulbura. Mie nu-mi place cînd văd că se jimbează așa apa. SADOVEANU, N. F. 100.
jimbá (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 3 jimbeáză
jimbá vb., ind. prez. 3 sg. jimbeáză JIMB adj. v. strâmb, știrb. JIMBÁ vb. v. rânji, strâmba. JIMB, -Ă, jimbi, -e,
adj. Știrb. (deverbal, deriv. regr. din jimba sau dir. din
sl. ząbu;
cf. alb. dhëmbo)
JIMBÁ2, jimbéz,
vb. I. (
Var.) A zâmba. (
cf. zâmba)
A JIMBÁ ~éz tranz. pop. A face se jimbeze. /Din jimbat A SE JIMBÁ mă ~éz intranz. pop. (despre persoane) A-și strâmba gura, arătând dinții și râzând într-un fel nefiresc; a rânji. /Din jimbat jimb adj. v. STRÎMB. ȘTIRB. jimba vb. v. RÎNJI. STRÎMBA. Jimba dex online | sinonim
Jimba definitie
Intrare: jimba
jimba verb grupa I conjugarea a II-a