Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

21 defini╚Ťii pentru jignit

JICN├Ź vb. IV v. jigni.
JIGN├Ź, jignesc, vb. IV. Tranz. 1. A atinge pe cineva ├«n onoarea sau ├«n demnitatea sa; a ofensa, a insulta. 2. (├Änv.) A aduce un prejudiciu. [Var.: jicn├ş vb. IV] ÔÇô Din sb. ┼żignuti.
JIGN├ŹT, -─é, jigni╚Ťi, -te, adj. Care a suferit o jignire; ofensat, insultat. ÔÇô V. jigni.
JICN├Ź vb. IV v. jigni.
JIGN├Ź, jignesc, vb. IV. Tranz. 1. A atinge pe cineva ├«n onoarea sau ├«n demnitatea sa; a ofensa, a insulta. 2. (├Änv.) A aduce un prejudiciu. [Var.: jicn├ş vb. IV] ÔÇô Din scr. ┼żignuti.
JIGN├ŹT, -─é, jigni╚Ťi, -te, adj. Care a suferit o jignire; ofensat, insultat. ÔÇô V. jigni.
JICN├Ź vb. IV v. jigni.
JIGN├Ź, jignesc, vb. IV. Tranz. 1. A atinge pe cineva ├«n demnitatea sau onoarea sa, a-i aduce o ofens─â; a ofensa, a insulta. De ce s─â m─â jigne╚Öti, domnule Petrescu? Eu vin la dumneata cu inima deschis─â. GALAN, Z. R. 357. Eu nu s├«nt ├«n stare s─â jignesc pe semenii mei. SADOVEANU, P. M. 24. ├Äi spusese... s─â nu mai vorbeasc─â de asta c─â-l jigne╚Öte. CONTEMPORANUL, VII 493. 2. (├Änvechit) A aduce un prejudiciu. (Atestat ├«n forma jicni) [Acel drept] jicnea a╚Öez─âmintele cele vechi. ODOBESCU, S. II 24. ÔÇô Variant─â: jicn├ş vb. IV.
JIGN├ŹT, -─é, jigni╚Ťi, -te, adj. Care a suferit o jignire; ofensat, insultat. Nu e poveste, domnule, int├«mpin─â Du╚Ťu, jignit. SLAVICI, N. II 377. ÔÖŽ (Neobi╚Önuit) ├Ändurerat, ├«ntristat. Numai de-un lucru era baba cu inima jignit─â; c─â nu poate s─â le zic─â: tat─â ╚Öi mam─â. CREANG─é, P. 76.
jign├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. jign├ęsc, imperf. 3 sg. jigne├í; conj. prez. 3 s─â jigne├ísc─â
jign├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. jign├ęsc, imperf. 3 sg. jigne├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl.jigne├ísc─â
JIGN├Ź vb. a insulta, a ofensa, a ultragia, (livr.) a injuria, a invectiva, a vexa, (pop.) a sudui, (fig.) a atinge, a r─âni, (livr. fig.) a leza. (L-a ~ profund prin atitudinea lui.)
JIGN├ŹT adj. insultat, ofensat, ultragiat, (livr.) vexat, (fig.) atins, r─ânit, (livr. fig.) lezat. (O persoan─â ~.)
A jigni Ôëá a flata, a m─âguli
A JIGN├Ź ~├ęsc tranz. (persoane) 1) A ├«njosi prin vorbe sau purtare nedemn─â; a ofensa; a insulta. 2) ├«nv. A face s─â suporte un prejudiciu. /<sb. ┼żignuti
jigni v. 1. a str├ómtora, a jena; 2, a cauza pagub─â; 3. fig. a ofensa. [Cf. serb. JIGNUTI, a ├«n╚Ťepa].
jignit a. 1. strâmtorat. 2. fig. penibil impresionat: îi era inima jignită CR.
jign├ęsc v. tr. (s├«rb. ┼żignuti, rus. -├║t─ş, a arde, a trage un bic─ş. V. jig). Vest. Stric, alterez: c─âldura jigne╚Öte alunele. Fig. Ofensez: a jigni interesu cu─şva. V. refl. M─â stric, m─â r├«ncezesc: untura sÔÇÖa jignit.
jign├şt, -─â adj. Stricat, r├«nced: unt-de-lemn jignit. Fig. Ofensat. V─ât─âmat, p─âgubit.
JIGNI vb. a insulta, a ofensa, a ultragia, (livr.) a invectiva, a vexa, (pop.) a sudui, (fig.) a atinge, a r─âni, (livr. fig.) a leza. (L-a ~ profund prin atitudinea lui.)
JIGNIT adj. insultat, ofensat, ultragiat, (livr.) vexat, (fig.) atins, r─ânit, (livr. fig.) lezat. (O persoan─â ~.)

Jignit dex online | sinonim

Jignit definitie

Intrare: jignit
jignit adjectiv
Intrare: jigni
jicni conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
jigni conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv