JERPELÍ, jerpelesc, vb. IV. Refl. (Despre îmbrăcăminte, cărți etc.) A se învechi și a se rupe, a se uza; a se zdrențui. ♦ Tranz. A purta rău; a degrada, a strica. – Et. nec.

JERPELÍT, -Ă, jerpeliți, -te, adj. (Despre îmbrăcăminte, cărți etc.) Învechit și rupt², uzat; degradat, zdrențuit, jigărit. ♦ (Despre oameni) Zdrențăros. – V. jerpeli.

JERPELÍ, jerpelesc, vb. IV. Refl. (Despre îmbrăcăminte, cărți etc.) A se învechi și a se rupe, a se uza; a se zdrențui. ♦ Tranz. A purta rău; a degrada, a strica. – Et. nec.

JERPELÍT, -Ă, jerpeliți, -te, adj. (Despre îmbrăcăminte, cărți etc.) Învechit și rupt², uzat; degradat, zdrențuit, jigărit. ♦ (Despre oameni) Zdrențăros. – V. jerpeli.

JERPELÍ, jerpelesc, vb. IV. Refl. (Despre obiecte de îmbrăcăminte, cărți etc.) A se învechi și a se rupe, a se zdrențui.

JERPELÍT, -Ă, jerpeliți, -te, adj. (Despre obiecte de îmbrăcăminte, cărți etc.) Învechit și rupt, zdrențuit. Se îndeseau cojoacele jerpelite și zăbunurile negre. DUMITRIU, B. F. 30. Mănușile, asupra cărora privea cu dispreț Mînecuță. Mănuși jerpelite, însă de piele castanie. SADOVEANU, P. M. 74. Zaharia Duhu își înseamnă într-un carnet jerpelit... ora și minutele cînd sosește și pleacă trenul de seară. C. PETRESCU, A. 302. ♦ (Despre oameni) Îmbrăcat cu haine uzate, rupte. V. zdrențăros. M-a văzut probabil trist în fața vitrinei, jerpelit cum sînt, și l-o fi impresionat. SAHIA, N. 99.

jerpelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jerpelésc, imperf. 3 sg. jerpeleá; conj. prez. 3 să jerpeleáscă

jerpelí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jerpelésc, imperf. 3 sg. jerpeleá; conj. prez. 3 sg. și pl. jerpeleáscă

JERPELÍ vb. v. zdrențui.

JERPELÍT adj. v. zdrențuit.

A JERPELÍ ~ésc tranz. A face să se jerpelească; a uza; a ponosi. /Orig. nec.

A SE JERPELÍ se ~éște intranz. (mai ales despre obiecte din piele, despre îmbrăcăminte și încălțăminte) A se învechi, pierzându-și aspectul prin întrebuințare excesivă; a se uza; a se ponosi. /Orig. nec.

JERPELÍT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre îmbrăcăminte, obiecte) v. A SE JERPELI. 2) fam. (despre oameni) Care este îmbrăcat în haine uzate și murdare; zdrențăros. /v. a (se) jerpeli

jerpelit a. sdrențuros: haine rupte și jerpelite. [Origină necunoscută].

jărpelésc și jărchelésc (mă) v. refl. (var. din jărcănesc). Est. Mă rup, mă sfîșiĭ, vorbind de haĭne, cărțĭ, mobile ș.a. – Și jerp- (vest).

jerpelésc V. jărpelesc.

JERPELI vb. a se zdrențui. (Haina s-a ~.)

JERPELIT adj. peticit, rupt, zdrențăros, zdrențuit, (pop.) pirpiriu. (Haină ~.)