Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

19 defini╚Ťii pentru jeratec

JĂRÁTEC s. n. v. jăratic.
J─éR├üTIC s. n. Jar1. ÔŚŐ Loc. adj. De j─âratic = care pare c─â arde; arz─âtor. ÔŚŐ Expr. A sta (sau a ╚Öedea) ca pe j─âratic = a fi extrem de ner─âbd─âtor ╚Öi de nelini╚Ötit sau a fi foarte gr─âbit. [Var.: j─âr├ítec, jer├ític, jer├ítec s. n.] ÔÇô Din sl. ┼żarat┼şk┼ş.
JERÁTEC s. n. v. jăratic.
JERÁTIC s. n. v. jăratic.
JĂRÁTEC s. n. v. jăratic.
J─éR├üTIC s. n. Jar1. ÔŚŐ Loc. adj. De jeratic = care pare c─â arde; arz─âtor. ÔŚŐ Expr. A sta (sau a ╚Öedea) ca pe j─âratic = a fi extrem de ner─âbd─âtor ╚Öi de nelini╚Ötit sau a fi foarte gr─âbit. [Var.: j─âr├ítec, jer├ític, jer├ítec s. n.] ÔÇô Din sl. ┼żarat┼şk┼ş.
JERÁTEC s. n. v. jăratic.
JERÁTIC s. n. v. jăratic.
JĂRÁTEC s. n. v. jăratic.
J─éR├üTIC s. n. (╚śi ├«n forma jeratic) Totalitatea c─ârbunilor pe jum─âtate stin╚Öi sau acoperi╚Ťi cu cenu╚Ö─â, r─âma╚Öi ├«n foc dup─â ce s-a terminat arderea cu flac─âr─â. V. jar. Focul p├«lp├«ia, ├«nv─âluit de v├«nt, f─âr├«m├«ndu-se ├«n j─âratic. SADOVEANU, O. VI 249. Un berbec ├«ntreg... a ├«nceput s─â sf├«r├«ie pe j─âratic. GALACTION, O. I 267. ├Äncepur─â s─â soseasc─â feciori... c─âl─âri pe cai ce p─âreau c─â se hr─ânesc cu jeratic. VISSARION, B. 19. ÔŚŐ Loc. adj. De j─âratic = care pare c─â arde, c─â este aprins; arz─âtor, ca focul. Spre apusul de j─âratic, Cu livezi sc─âldate-n aur, Trece-un nour singuratic. TOP├ÄRCEANU, M. 17. Mam─â, s├«nt silit─â eu S─â-i tot v─âd ├«n vis mereu Ochii de j─âratic? CO╚śBUC, P. I 184. ÔŚŐ Expr. A sta (sau a ╚Öedea) ca pe j─âratic = a fi foarte ner─âbd─âtor sau foarte gr─âbit. ÔÇô Variante: j─âr├ítec (SLAVICI, O. I 363), jer├ítec (EMINESCU, N. 56), jer├ític s. n.
JERÁTEC s. n. v. jăratic.
JERÁTIC s. n. v. jăratic.
jărátic s. n.
jărátic s. n.
JĂRÁTIC s. v. jar.
J─éR├üTIC n. C─ârbuni incandescen╚Ťi care ard f─âr─â fl─âc─âri; jar. * A sta (sau a ╚Öedea) ca pe ~ a) a fi foarte ner─âbd─âtor; b) a fi foarte gr─âbit. A m├ónca ~ a fi foarte iute. De ~ care pare c─â arde (ca j─âraticul); arz─âtor; incandescent. /<sl. ┼żaratuku
j─âr├ític, jer├ític, (vech─ş) -ec ╚Öi (est) jar├ític n., pl. e (vsl. ┼żerav┼ş, arz─âtor, aprins, ┼żariti, a frige [V. j─âr─âsc]; rus. ┼żaratok, locu unde arde locu ├«n sob─â, ┼żeratok, cenu╚Ö─â; ung. zsar├ít, zsar├ítnok, zsar├ítnog, cenu╚Ö─â cald─â. V. jar, pojar, jer─âg─â─ş). C─ârbun─ş aprin╚Ö─ş. V. jeg.
jerátec V. jăratic.
JERATIC s. jar, jărăgai, (reg.) jeg, (prin Mold. și Transilv.) șperlă, (înv.) jariște. (~ din sobă.)

Jeratec dex online | sinonim

Jeratec definitie

Intrare: j─âratic
jeratic substantiv neutru (numai) singular
jeratec substantiv neutru (numai) singular
j─âratec substantiv neutru (numai) singular
j─âratic substantiv neutru (numai) singular