Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

22 defini╚Ťii pentru jeluire

JELU├Ź, jeluiesc, vb. IV. 1. Refl. (adesea fig.) A se jeli (1). ÔÖŽ Refl. ╚Öi intranz. A cere dreptate, a adresa o pl├óngere (cuiva); a se pl├ónge (la...). 2. Tranz. A depl├ónge, a comp─âtimi, a jeli (3). [Prez. ind. ╚Öi: j├ęlui] ÔÇô Din sl. ┼żalovati.
JELU├ŹRE, jeluiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) jelui ╚Öi rezultatul ei; pl├óngere, t├ónguire, jeluial─â. ÔÖŽ (Concr.) Reclama╚Ťie, jalb─â. ÔÇô V. jelui.
JELU├Ź, jelui├ęsc (j├ęlui), vb. IV. 1. Refl. (adesea fig.) A se jeli (1). ÔÖŽ Refl. ╚Öi tranz. A cere dreptate, a adresa o pl├óngere (cuiva); a se pl├ónge (la...). 2. Tranz. A depl├ónge, a comp─âtimi, a jeli (3). ÔÇô Din sl. ┼żalovati.
JELU├ŹRE, jeluiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) jelui ╚Öi rezultatul ei; pl├óngere, t├ónguire, jeluial─â. ÔÖŽ (Concr.) Reclama╚Ťie, jalb─â. ÔÇô V. jelui.
JELU├Ź, jeluiesc, vb. IV. 1. Refl. A da expresie durerii prin vorbe, pl├«ns, vaiet; a se pl├«nge, a se v─âieta. Niciodat─â nimeni n-a auzit-o jeluindu-se. DUN─éREANU, CH. 104. Nu poate face un pas f─âr─â-a se jelui c─â-i ostinit. ALECSANDRI, T. 610. (Cu pronun╚Ťare regional─â) S─â m─â j─âluiesc n-am gur─â. CONACHI, P. 128. ÔŚŐ Fig. Uli╚Ťele pustii pe care se jeluia viscolul... se umplur─â de zgomotul motoarelor. DUMITRIU, N. 197. V├«ntul se jeluie╚Öte afar─â, m├«n├«nd roate de frunze. SADOVEANU, O. I 335. ÔŚŐ (Urmat de determin─âri la dativ) Jelui-m-a╚Ö ╚Öi n-am cui. HODO╚ś, P. P. 154. Jelui-m-a╚Ö mun╚Ťilor De dorul p─ârin╚Ťilor. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 192. ÔÖŽ (De obicei urmat de determin─âri la dativ sau introduse prin prep. ┬źla┬╗) A se pl├«nge ├«mpotriva unei nedrept─â╚Ťi, unui neajuns, a reclama, a cere dreptate. V─âz├«nd pe cuconi╚Ťa ├«ntr-un cerdac, ei ├«ncepur─â s─â se jeluiasc─â la d├«nsa. ISPIRESCU, L. 180. To╚Ťi de el se jeluia, La domnul, la Caragea. ALECSANDRI, P. P. 159. Se jeluir─â Por╚Ťii de ast─â calcare a dreptului na╚Ťiilor. NEGRUZZI, S. I 242. ÔŚŐ Intranz. Viu s─â jeluiesc De acest tic─âlos Ce sufletul mi-a scos. ALEXANDRESCU, M. 378. 2. Tranz. (Popular) A comp─âtimi, a c─âina. C├«╚Ťi voinici m─â ├«nt├«lnesc, Cu to╚Ťii m─â jeluiesc. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 177. ÔÇô Prez. ind. ╚Öi: j├ęlui (TOMA, C. V. 351, TEODORESCU, P. P. 279) vb. IV.
JELU├ŹRE, jeluiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) jelui ╚Öi rezultatul ei; t├«nguire, vaiet, pl├«ngere. Eu nu mai am fecior... spuse Vasile Cr├«nga╚Öu ca o jeluire. Fecior am avut... nu-l mai am. CAMILAR, TEM. 191. Veni╚Ťi to╚Ťi de asculta╚Ťi... amar─â jeluire. ╚śEZ. VIII 41.
jelu├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. jelui├ęsc, imperf. 3 sg. jelui├í; conj. prez. 3 s─â jelui├ísc─â
jelu├şre s. f., g.-d. art. jelu├şrii; pl. jelu├şri
jelu├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. jelui├ęsc, imperf. 3 sg. jelui├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. jelui├ísc─â
jelu├şre s. f., g.-d. art. jelu├şrii; pl. jelu├şri
JELU├Ź vb. v. acuza aspira, c─âi, c─âina comp─âtimi, denun╚Ťa, depl├ónge, dori, ├«nvinov─â╚Ťi, ├«nvinui, jindui, n─âzui, p├ór├«, pl├ónge, poc─âi, pofti, pretinde, reclama, regreta, r├óvni, spune, tinde, ╚Ťinti, urm─âri, visa, viza.
JELU├Ź vb. 1. a boci, a jeli, a pl├ónge. (A ~ un mort.) 2. v. v─âita.
JELU├ŹRE s. v. v─âitat.
JELU├ŹRE s. v. bocire, jelire, pl├óngere, pl├óns.
A SE JELU├Ź m─â ~i├ęsc intranz. 1) A-╚Öi ├«mp─ârt─â╚Öi nepl─âcerile cuiva; a se t├óngui; a se pl├ónge; a se c─âina; a se jeli. 2) pop. A adresa o reclama╚Ťie; a se pl├ónge. /<sl. z─âlovati
jelu├Č v. 1. a se pl├ónge ├«ntruna; 2. a da jalb─â, a reclama. [Slav. JALOVATI].
j─âlu─ş├ęsc (est) ╚Öi jelu─ş├ęsc (vest ╚Öi L.V.) v. tr. (vsl. ┼żalovati, a j─âli, amestecat cu ┼żelati, a dori). Regret: jeluind gre╚Öala (Dos.). Acuz, reclam: l-a┼ş j─âluit de bani─ş ce le-a┼ş luat (Nec.). V. intr. Regret: jeluind de cuvintele ce zise (Cod. Vor.). Doresc, m─ş-e dor: vulturul spre pui─ş s─â─ş jelu─şa (Cor.). Reclam: a┼ş trimes bo─şer─ş de a┼ş j─âluit la poart─â (Nec.). V. refl. M─â pl├«ng, reclam: m─â j─âlu─şesc de ceva, cineva, c─â mi sÔÇÖa furat ceva.
jelu─ş├ęsc V. j─âlu─şesc.
jelui vb. v. ACUZA. ASPIRA. CĂI. CĂINA. COMPĂTIMI. DENUNȚA. DEPLÎNGE. DORI. ÎNVINOVĂȚI. ÎNVINUI. JINDUI. NĂZUI. PÎRÎ. PLÎNGE. POCĂI. POFTI. PRETINDE. RECLAMA. REGRETA. RÎVNI. SPUNE. TINDE. ȚINTI. URMĂRI. VISA. VIZA.
JELUI vb. a se boci, a se căina, a (se) jeli, a se lamenta, a (se) plînge, a se tîngui, a se văicări, a se văita, (pop.) a se aoli, a se mișeli, (înv. și reg.) a se olălăi, a se olecăi, (reg.) a se plîngătui, a se scîrbi, a se văiera, a se văina, a se vălăcăi, (Transilv.) a (se) cînta, a (se) dăuli, (Mold. și Bucov.) a se frăsui, (înv.) a se glăsi, a se glăsui. (S-a ~ toată ziua.)
jeluire s. v. BOCIRE. JELIRE. PLÎNGERE. PLÎNS.
JELUIRE s. boceal─â, bocire, bocit, c─âinare, jelire, jelit, lamentare, lamenta╚Ťie, pl├«ngere, pl├«ns, t├«nguial─â, t├«nguire, t├«nguit, v─âitare, v─âitat, v─âit─âtur─â, (pop., fam. ╚Öi depr.) v─âic─âreal─â, (pop.) jeluial─â, (├«nv. ╚Öi reg.) ol─âl─âire, (reg.) v─âierare, v─âierat, (├«nv.) obidire, olec─âire.

Jeluire dex online | sinonim

Jeluire definitie

Intrare: jelui
jelui 2 1 -i conjugarea a IV-a grupa a IV-a verb
jelui 1 1 -iesc conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb
Intrare: jeluire
jeluire substantiv feminin