JANDÁRM, jandarmi, s. m. Soldat care făcea parte din corpul jandarmeriei. La o masă, lîngă ușa [cîrciumii], un jandarm... stătea la un pahar cu Anton Nacu. REBREANU, R. I 136. Jandarmii dumitale îs niște hoți, mai răi decît cei din codru. SP. POPESCU, M. G. 64. – Variantă: (popular) jandár (DUMITRIU, N. 167, CAMILAR, T. 121, PAS, L. II 249) s. m.