janc (-curi), s. n. – Șiret, panglică, legătură. Germ. Senkel, prin intermediul pol. zankiel. Sec. XVII, rar și înv. – Der. jencui, vb. (a transplanta, a răsădi), înv. numai la Dosoftei.

janc, jancúri, s.n. (înv.) legătură.

janc n., pl. urĭ (rudă cu germ. senker, janc). Dos. Butaș, ramură ĭeșită din rădăcină.